jack sparrow e mai petarda ca niciodata. in cautarea fantanii tineretii vesnice, are parte de tot felul de peripetii. ajunge pe la inchisoare prin londra, unde da nas in nas cu vechiul sau prieten, barbossa, acum in slujba regelui (yeah, right =)) ) incearca sa-l salveze pe gibbs de la moarte, da nu-i prea iese, se intalneste cu o veche pasiune a lui, angelica. si de aici … sa te tii.

decorurile sunt impresionante, ca si in celelalte parti… altfel nu i-ar mai spune “piratii din caraibe” ) insa piesa de rezistenta este umorul, prezent in aproape fiecare replica (I’m with missionary’s position =)) ).

johnny depp se intrece pe sine, penelope cruz e mai frumoasa ca niciodata (poate si unde urma sa fie mamica ). lui orlando bloom nici nu i se simte lipsa :-j cu atat mai putin a mademoizelei keira… compenseaza misionarul si sirenele

per ansamblu, filmul e de vazut, la 3D/IMAX daca se poate. si sa fie si sala plina, ca e caterinca <3

inainte sa incep tirada de remarci proaste la adresa acestui film, am o ultima dorinta, si poate cea mai arzatoare: cineva sa-i spuna lui Catherine Hardwicke ca e PARALELA cu ale filmului si sa se lase de meserie. ca pe langa faptul ca distruge povestile, singurul ei “merit” este acela ca i-a facut pe robert pattinson, kristen stewart si taylor lautner zei, din niste mediocritati. si ah… ar mai fi ceva… ca aduna in fiecare an zmeurici poleite pt twilight saga, din acelasi motiv si anume actorii incredibil de prosti pe care i-a adunat sub aripa ei protectoare cand a acceptat sa ecranizeze twilight.

acelasi lucru a reusit si cu red riding hood. pacat. din trailer pare misto… da o suge la greu! in primul rand, povestea care de fapt nu e. nu are nici o noima filmul asta. e un fel de telenovela ieftina intr-un decor ce se vrea a fi gotic. de fapt este o combinatie proasta intre the village, the wolfman si van helsing. actiunea, daca se poate spune asa, se petrece intr-un satuc de la marginea unei paduri intunecate (cliseu) unde oamenii traiau ca-n evul mediu (basmele sunt atemporale, remember?) si unde tuturor le era frica de lupul cel mare si negru, aka varcolacul. tipic. mai lipsea Dracula si tacamul era complet.

de ce zic telenovela. pai, Valerie (scufita) se iubea cu Peter. numai ca Peter era sarac si mama ei o pune sa se marite cu Harry, care avea bani si ii scotea din mizerie. sora ei, Lucy, il iubea pe Harry si cand e omorata de lup, toata lumea zice ca s-a omorat din dragoste. numai ca ma-sa n-o lasa pe lucy sa se marite cu harry, pentru ca ma-sa, in tinerete, fusese amanta tatalui lui harry, deci lucy era sora-sa. mai imbarligat ca o telenovela mexicana =))

si ca sa scape de lup, satenii pun la cale sa-i faca de petrecanie animalului. asta in timp ce lucy zacea teapana pe masa, cu colaci si lumanari pe piept. si sora-sa umbla in rochie bleu. da trecem peste astfel de detalii. si satenii omoara un biet lup cenusiu si se intorc in sat cu capul lui infipt pe bat, pe post de trofeu. numai ca popa cheama pe un alt popa, un fel de van helsing, care avea experienta in a omori varcolaci. si cand ala le spune ca nu au omorat lupu care trebuie si ca varcolacul e cineva din sat, ei batman, batman. ba mai si sarbatoresc, de fapt se destrabaleaza, ca dansurile lor pareau mai mult de imperechere si de preludiu. si uite asa, ametita de vin si dans, Valerie, fata cu pelerina rosie ajunge in capita de fan cu Peter. se lasa cu romantisme ieftine, desfacut de sireturi la rochie, samd. numai ca amorezeala lor e intrerupta de aparitia lupului, care vorbeste cu valerie. ea sa fie acuzata de vrajitorie, umilita si oferita drept jertfa animalului. incep banuielile ca cine oare sa fie lupul, se acuza unii pe altii, se omoara intre ei, numai ca varcolacul era ala mic si negru care respira greu.

finalul e de-a dreptul penibil. ea si peter omoara varcolacul, care mai inainte sa-si dea duhul il musca pe peter, ca sa perpetueze specia, ea se retrage la casa din padure a bunica-sii ca sa si-o traga linistita cu iubirea vietii ei, noul varcolac, satenii raman la fel de prosti ca si inainte si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.

pe afisul filmului scrie : who is afraid? ar fi trebuit sa-mi tremure chilotii la un asemenea film, daca ar fi avut un alt regizor, gen m. night shaymalan in zilele lui bune. dar nu a reusit decat sa ma faca sa mor de ras, la cat de prost e. cucoana aia urata pe nume hardwicke a vrut atmosfera gotica, tensionata. i-a iesit ceva insipid, patetic si de prost gust. unele lucruri pur si simplu nu se pupa… adica: ninge ca’n povesti si e ditamai stratul de zapada iar peter si duduia valerie umblau pe afara in maneca scurta. or fi fost ei in calduri, da nici sa bata la ochi in halul asta. apoi sunt niste gauri in scenariu care sunt compensate de niste scene complet inutile. iar prestatia actorilor e sub orice critica. pacat de amanda seyfried.

avand in vedere acestea, astept cu nerabdare varianta hollywood de la capra cu trei iezi, punguta cu doi bani, povestea porcului, soacra cu trei nurori, danila prepeleac si de ce nu, Pacala!!! vai de curu nostru!

bonus: imaginile de mai jos ar fi ideale pentru noua varianta a scufitzei )

in fine… whatever works. primavara in suflet sa fie si restul nu mai conteaza.

de 1 martie va doresc sa fiti iubite, apreciate si fericite.

eu inca astept un miracol.

• stil de imbracat anu asta – incearca o combinatie intre lady gaga si salam… sigur o sa iasa ceva misto

• cat de mare e sala romexpo – da de ce vrei sa stii? vrei sa organizezi sensation pe acolo? au incercat si altii inaintea ta si au luat-o’n mana )

• dorian gray fashion – tipu asta, desi personaj de carte, a trait acu vreo 100 de ani… nu cred ca mai e la moda

• filme cu rob zei prosti – whatever!

• asasinarea leticiei – whaaaaaaaaaaaaaaat??? )

• sony hi5 de la holiud – never heard of him… or it…

• poze baba de desen sarca – bah ce fantezii aveti

• empepatru ieftin – in obor sigur gasesti chiar si de firma =))

• aparitia fastan furios – limba engleza e o nebuloasa

• dark cimitir – holy shit!!! toate-s dark

• cea mai faimoasa carte cu vampiri – Bram Stoker, Dracula

• angelina jolie a fost gadilata – =)))))))))))))

• jhonny deep-interpreteaza rolul unui tigan roman – neah, nu prea cred )

• sunt rosu de furious – dude, fa-ti un control

raman de multe ori stupefiata in fata prostiei manifestata ostentantiv de catre generatia noua. sau mai bine spus, DEGENERATIA. pentru ca asta este adevarul.

copiii din ziua de azi nu mai sunt copii. au pierdut notiunea de copilarie, trecand de la stadiul de bebe la cel de adolescent. frumusetea acestei varste se pierde pe zi ce trece si acest lucru nu se datoreaza numai tehnologiei ce avanseaza cu viteza luminii. cum spunea cineva foarte drag mie acum vreo juma de an “copiii din ziua de azi stiu doar sa stea in fata calculatorului si sa se joace counter-strike. daca ii scoti in fata blocului, habar nu au sa joace leapsa si butoiasul.”

cata dreptate avea! si are! pentru ca asa este. jocurile copilariei noastre sunt demult uitate. fetitele de azi nu mai stiu sa imbrace papusi, sa sara coarda sau sa joace sotronul. astea sunt deja de domeniul antichitatii. sunt mult prea preocupate sa viseze ca vor deveni ca hannah montana sau sa se machieze si sa se imbrace la moda. idolul lor in viata e justin bieber. de la 11 ani se preocupa de cum sa se faca placute de colegul de clasa sau de banca. deja de la 13 ani viseaza doar pwla. la 16 ani iti dau lectii in materie de sex si viata. NU E NORMAL!!!

baietii au fantezii cu prietenele de la bloc/colegele de clasa de la 10 ani. oh dear God! filmele de animatie sunt deja depasite, cer safturi in legatura cu materialele pornografice. asculta manele, tin salamul in playlist si se viseaza adorati de femei, invidiati de dusmani, plini de valoare si bani. si nici macar nu au un fir de par prin barba sau pe la putza. habar nu au sa joace tara, tara vrem ostasi sau ratele si vanatorii, dar iti vor spune si noaptea in somn calibrul pustilor din counter-strike. nu vor sti sa spuna Tatal nostru, dar noua melodie a lui Gutza putza de maimutza sigur o vor sti.

ceea ce este si mai grav este ca viseaza la tot ce am scris mai sus si nici macar nu stiu sa scrie corect ROMANESTE!!! nu cer limbi straine, ca alea sunt deja materii optionale. pentru ei scoala nu este decat acel loc din cartier/oras/sat unde isi etaleaza ultimele achizitii in materie de moda, bijuuri, telefoane , machiaje si talent. da, talent! acel talent de a fi la cota maxima a penibilului, de a face poze pe banci, sub banci, pe catedra, sub catedra, stand capra, cu botic de rata samd. scoala nu mai este acea institutie unde noi, generatia de dinainte de revolutie, ne pregateam pentru viata. profesorii nu mai sunt acele persoane de care noua ne era teama si ii respectam ca pe parintii nostri. sunt doar niste fiinte ostile care ii “terorizeaza” pe bietii copii. saracii de ei :-j disciplinele scolare nu mai sunt facute pentru a invata ceva din ele, ci doar pentru a fi parcurse ca pe un articol din ziar. termina 12 clase si habar nu au cine a fost george calinescu sau ce semnificatie are romanul “ion”. lectura lor favorita e Libertatea, ziarul suprem de cacat, sau forumurile cu si despre intrebari idioate, care se inmultesc mai ceva ca ciupercile dupa ploaie.

ce ma uimeste si ma ingrozeste in acelasi timp e ca au atatea resurse la dispozitie si sunt inca prosti. educatia sexuala este INEXISTENTA!!! inainte se facea prin scoli si licee… probabil ca se face si acum, dar ei sunt mult mai preocupati de pornografie decat sa caste urechile la ce spun oamenii aia pe acolo. si totusi… internetul e plin de astfel de articole, de unde pot invata anumite lucruri. ei prefera sa isi faca un cont stupid pe TPU.RO si sa intrebe niste lucruri la mintea cocosului. dar asa e cand gandesti cu capul pwlii sau cu hormonii. e alarmant sa vezi fete de 13 ani care intreaba oameni de aproximativ aceeasi varsta daca sa-si inceapa sau nu viata sexuala (alooo, mata stie cu ce te ocupi tu? tactu stie pt ce iti plateste netul?), baieti care vor id-urile fetelor pana in 16 ani si care sa NU mai fie virgine (virginitatea este deja o povara la 15 ani) samd. e trist. e trist ca nu stiu sa foloseasca resursele pe care le au. cei din generatia mea (’85-’89) nu aveau atata informatie la dispozitie… si scriau (scrisori in plic, puse la posta, nu mail-uri) revistelor pt adolescenti, de tipul bravo sau cool girl si asteptau cu nerabdare urmatorul numar, in speranta ca poate le raspunde cineva. internetul era un lux. stateam in sali de calculatoare si plateam 20.000 lei vechi ora si nu puteam sa intram pe acest tip de site-uri, pentru ca sexul era un subiect tabu. acum nu mai e asa. copiii astia au totul pe tava. si degeaba. isi incep viata sexuala complet neinformati (de fapt, cer pareri despre cum si in ce fel a fost prima data, daca a durut, etc, fara sa stie ca difera de la persoana la persoana), fara sa stie ce sunt si cum se folosesc metodele contraceptive, prezervativul este o optiune (NU, nu este o optiune, indiferent de varsta, este foarte necesar, atat din prisma evitarii unei sarcini cat si a BTS-urilor – probabil ca multi se intreaba astea cu ce se mananca) atat timp cat fetele sunt prea mici pentru anticonceptionale si apoi vin cu intrebari de genul: sunt insarcinata??? sunt sanse sa raman insarcinata daca asa si pe dincolo???

nu se mai preocupa de educatia si cultura lor. daca cineva, baiat sau fata, inca mai are asemenea inclinatii, este considerat/a tocilar/a, exclus/a din grup sau gasca, etichetat/a drept virgin/a si marginalizat… si pana la urma acesta sau aceasta va urma turma, se va cobori la nivelul ei, tocmai pentru a fi acceptat. nu e normal.

nu vreau sa par o baba si sa incep cu chestii gen: “pe vremea mea” dar acesta este crudul adevar. ne prostim pe zi ce trece si nu mai putem face nimic pentru a schimba ceva. este deja prea tarziu.

ea isi plecase privirea, jucandu-se absenta cu incheietoarea bratarii in timp ce el o privea atent. nu observase lacrimile ce curgeau pe obrajii ei decat atunci cand ea incepu sa-i vorbeasca. ii adresa cuvinte grele, dure, pline de repros, pe care nici ea nu crezuse vreodata ca va apuca sa i le spuna. vorbele ei il loveau ca un bici, lasand in urma lor rani adanci, dar nu indraznea sa-i spuna sa se opreasca. ar fi inrait-o si mai tare. stia ca are dreptate. stia ca indiferent de ce ar fi spus sau ar fi incercat sa faca, ea avea dreptate. nu trebuia sa se fi purtat asa. nici el nu stia ce il doare mai rau: cuvintele ei, atat de amare, dar totusi meritate, sau faptul ca se ajunsese pana aici. nu isi dorise niciodata asta. nu voise sa-i faca rau. dar totusi o facuse. si acum isi primea pedeapsa. era constient de asta.

ochii ei, candva atat de frumosi, erau acum doua izvoare de lacrimi. ea se ineca in valul de cuvinte revarsate ca un tunet asupra lui si simtea durerea din glasul ei. dar nu putea spune nimic. vederea i se impaienjenea de lacrimile ce se iveau in ochii lui, dar acre nu voiau sa curga. simtea cum i se sparge sufletul in mii si mii de bucatele. o privea fix si incerca sa mai gaseasca in ochii ei ceva din ceea ce fusese candva. dar nu mai era nimic. doar durere. se simtea atat de mic… ar fi vrut sa se crape pamantul sub el si sa-l inghita. sa nu-i mai vada privirea ce il ardea pana in adancul inimii.

cand ea termina ce avea de spus el ramase la fel de nemiscat. capul i se invartea si nu mai putea gandi. se simtea sfarsit, sleit de puteri. dupa un moment de tacere, care i se paru un veac, reusi sa spuna, cu jumatate de glas, privind-o adanc in ochi: “Iarta-ma!”

nu stia daca asta isi dorea ea sa auda, dar atat putea rosti.

nici anul asta nu scapati de acreala mea specifica. face parte din traditionalismul sarbatorii. altfel nu se poate.

se pare ca sunt predispusa la ghinioane in dragoste. si inca d-alea mari. deci nici 2011 nu face exceptie din traditia “single for valentine’s day”. si deci… de ce sa ma agit??? de ce sa CRED in aceasta sarbatoare???  de ce sa ma amagesc degeaba asteptand un fat frumos calare pe un cal alb, cu un trandafir rosu in mana, cand pot sa blochez toate aceste chestiuni. SPRE BINELE MEU!!!

ziua de valentine’s day a fost o zi obisnuita, un pic mai speciala pt ca a fost prima zi la noul loc de munca, cand am vazut practic ce o sa am de facut. ii multumesc lui Dumnezeu ca am gasit un job interesant, desi, sincer, nu asta am cerut. gasirea unui loc de munca era pe planul 2. alta a fost dorinta mea cea mai arzatoare, dar daca a fost sa fie asa, nu pot decat sa-I multumesc si sa o iau ca pe un semn.a fost o zi plina, agitata, obositoare. dar sunt fericita ca in sfarsit am unde pleca si de unde veni in fiecare zi, pe 8 luna viitoare o sa iau niste banuti si e bine. nu ma ploua, nu ma ninge, e cald si bine.

o sa lupt pana la ultima suflare ca sa reusesc sa-mi indeplinesc dorinta. cea mai arzatoare dintre toate, singura care ma doare atat de tare, incat imi aud inima cum se sparge in mii de bucati de fiecare data cand ma gandesc la ea.

speranta exista!

P.S. Orgasm placut =))

avand in vedere personajele principale si decorurile, ma asteptam sa iasa un film de proportii. hmmm… nu chiar. e cam slabut.

povestea pare la inceput simpla: el si ea se intalnesc in drum spre venetia, orasul iubirii. numai ca lucrurile sunt mai complicate decat par a fi, la o prima vedere iar situatia se rastoarna de vreo cateva ori. iar finalul te lasa mai masca decat o masca venetiana )

punctul forte al acestui film il reprezinta peisajele. venetia, splendida si vechea venetie. canalele, stradutele, cladirile vechi. totul. m-am hotarat. la vara ma duc la venetia! macar o noapte sa stau in camera aia de hotel, camera dogilor, dupa cum era numita. sa ma simt ca in sec. XV-XVI, printre atatea chestii vechi si romantice… eeeeeehhhh…

angelina jolie a fost si va ramane febletea mea. iar in filmul asta e mai frumoasa ca oricand, imbracata si aranjata din cap pana in picioare ca o lady. e pur si simplu “ravasita… ravasitoare”, in interpretarea unei britanice burgheze.

johnny depp, americanul tipic. naiv, indragostit, uimit, simplu. turistul perfect ).

am vazut o groaza de filme, mai vechi si mai noi, dar sincer nu mi-a ars de review-uri. o sa incerc sa recuperez pe cat posibil, in timpul care va urma.

nu mi-a mai ars nici de ironii, nici de caterinca, nici de lucrurile care mai demult imi placeau. nici macar sa scriu. nu am mai pus un rand intr-un fisier word de vreo cateva luni bune. nu am mai avut inspiratia necesara pentru a mai crea noi povesti de dragoste, asortate cu aventuri, ironii, tachinari, nici sa mai conturez vreo eroina acra, cu inima facuta bucatele (asemenea mie), care sa redescopere fluturasii din stomac atunci cand se asteapta mai putin; nici sa-mi imaginez un tanar frumos, destept, deschis, cu ochi patrunzatori, care sa o invete pe eroina cum sa iubeasca din nou (asta pentru ca in mintea mea e un singur chip). acum am niste idei prin capsor, dar nu stiu cat se vor concretiza.

am avut o perioada foarte nasoala, in care toate mi-au mers prost, pe toate planurile. asa cum spuneam si in alte postari, am ajuns la urgente, am ramas fara boyfriend si fara servici in 2 saptamani. si, sincer, cel mai mult m-a durut si ma doare despartirea.

am avut niste sarbatori de tot rahatul si aproape doua luni de un rahat si mai mare. simteam cum ma inec in niste ape atat de adanci, incat nu mai vedeam nici un mod de a ajunge iar pe linia de plutire, nici gand sa ies la suprafata. dezamagirile veneau una dupa alta, eram singura, oamenii care ar fi trebuit sa-mi fie aproape m-au lasat cu curu’n balta (PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOASTE!!!), zilele in care stateam acasa pareau interminabile si ingrozitor de plictisitoare, noptile mi-erau bantuite de demonii trecutului, de ce ar fi putut sa fie si nu a fost, de nenumarate intrebari care incepeau cu “DE CE” si “UNDE AM GRESIT”, nopti in care adormeam plangand si visam urat sau aveam niste vise tulburatoare, care imi faceau mai mult rau.

acele zile s-au dus. pentru ca nu am cazut de tot in abisul disperarii. pentru ca am avut credinta. numai eu stiu cum ma rugam in fiecare seara la Dumnezeu si la toti sfintii, cu lacrimi fierbinti curgandu-mi pe obraji, sa ma ajute sa ies din intunericul in care ma aflam. si Dumnezeu m-a ascultat. asa cum spune si Psalmul 50, “inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi”. totul e sa crezi. NIHIL SINE DEO. si uite asa, incet, timid, a inceput sa iasa soarele si pe straduta mea. au inceput sa sune telefoanele, am inceput sa fiu chemata pe la interviuri. desi nu primeam un raspuns concret, era un pas. Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista. aveam si cate 2 pe zi. ma acceptasera la o companie de asigurari. cand, subit m-am imbolnavit. si in timp ce stateam si zaceam sub patura cu 39 febra si o durere in gat de mancam numai supa si piure, a sunat iar telefonul. cand am auzit cine si de unde e, am crezut ca e de la febra. m-au intrebat daca pot veni a doua zi, adica sambata, la interviu. m-am dus. coapta cum eram. am sustinut interviul in engleza, luni urma sa-l sustin si pe al doilea, in spaniola. am sustinut interviul la telefon si mi-au spus aceeasi chestie ca si data trecuta cand m-au chemat la ei. ca nu am fluenta. dar sa ma duc sa sustin un second interview, in engleza, pt alt post. m-am dus, l-am sustinut, am negociat salariul si am semnat contractul de munca! Dumnezeu exista si e acolo sus si nu doarme si nu inchide ochii la nevoile noastre. pana acum credeam. acum m-am convins!!!

si pe principiul “misterioase sunt caile Domnului”, am ajuns sa lucrez in domeniul IT, la o companie la care nici nu ma mai asteptam, avand in vedere ca m-au mai respins si in decembrie si mai ales in aceeasi cladire cu EL. e ciudat… mai ales ca in urma cu ceva timp eu m-am visat plimbandu-ma pe acolo, ca si cum as fi fost angajata. asta se intampla in decembrie.

mai am o singura dorinta sa mi se indeplineasca. una care ma arde. si din cate am observat, toate semnele arata indeplinirea ei. doar ca trebuie sa mai am putina rabdare. trebuie sa mai patimesc putin. dar acum stiu ca Dumnezeu asculta si se va indeplini si ea.

lucrurile incep sa intre in normal.