I know

„Ohhh… hi baby!” and he tried to kiss her.
„Hello Collin!” she said and made one step back.
„What’s wrong with you?”
„What a coincidence. I was just about to ask you the same fucking question. What the fuck is wrong with you, Collin? Are you crazy? Brainwashed? What the fuck happened with your decency?”
„Are you drunk? You smoked crack? Why are you asking me this stupid questions?”
„Why??? Let me tell you why Mr. Henderson.”
„You never called me by my last name. You’re mad…”
„Of course I’m mad. I’m angry, furious, jealous… call it as you wish.”
„But what have I done?”
„I think you know. And you know it very well.”
„What? I don’t know…” and suddenly he turned white as a sheet of paper.
„See… your face betrays you. Every time you lie your face turns white. And your eyes turn black. I guess you never had the curiosity to look at yourself in a mirror every time you say a lie. But… you can’t lie to yourself, right?”
He lowed his look.
„I know, Collin… I know. I know everything.” and tears were falling out of her eyes.
„Oh… Aleesha… I’m sorry… I’m very, very sorry!” he said in tears. He took her hands in his, but he was shaking. „I know I’ve made a terrible mistake. I know it and I’m sorry!”
„What’s done can never be changed. You can’t turn back time. Do you have the smallest idea of how I am feeling right now?” He nodded a „no”. „I feel as if I were the last person on Earth. All I want right now is to go somewhere far, where nobody knows me, to forget about everything. To forget about YOU!”
„Please forgive me, Aleesha! That’s all I’m asking you right now.”
She started laughing.
„To forgive you? It’s so easy to say. But it’s so hard to fulfill.”
„All I want from you is to forgive me.”
„I forgive you Collin. Because I love you. Because I’m addicted to you. But will they forgive ME? Will they spare me from their stupid jokes? Because they know too. And I feel so stupid. I feel like somebody stabbed me from the back with a poisoned dagger.”
He looked deep into her eyes and tried to say something. She stood up and said.
„I’ve had enough for today. Until I make a decision, please have the balls and try NOT to call me. I need time to decide. I don’t think you’re unworthy, because I know you better than you imagine. But I need a moment to deliberate. To put into balance the good and the bad things we’ve been through. And after that, I will tell you my decision. Until then, you can consider yourself single. Good-bye!”
She left the restaurant and didn’t look back.

(from „It’s payback time” by A.C.)

Film review: Twilight

Nu e de mirare ca Americanii au asteptat cu atata nerabdare filmul asta.
O poveste de dragoste, intre o muritoare si un vampir, adaptare dupa romanul cu acelasi nume. Este prima parte din saga, continuarea, Full Moon, urmand a fi adaptata pentru marele ecran.
Bella se muta alaturi de tatal ei in oraselul Forks, Washington. La liceu il intalneste pe misteriosul Edward Cullen, care face tot posibilul pentru a o evita. Insa cand ii salveaza viata, fata incepe sa intre la banuieli. Cum era posibil sa ajunga la ea intr-o fractiune de secunda si mai ales sa opreasca o masina cu mana?
Afland de la Jacob o legenda locala, Bella se hotaraste sa cumpere o carte despre fenomene bizare. In timp ce se intorcea acasa este acostata de o gasca de baieti. In momentul in care ei incep sa o hartuiasca, apare ca din senin Edward. Incepand cu acea seara avea sa afle lucruri ce ii vor schimba viata. Bella afla ca el de fapt un vampir, la fel ca si familia lui adoptiva, dar care se hraneau cu sange de animal.
Relatia lor aparent perfecta este zdruncinata de aparitia in oras a 3 vampiri nomazi, printre care si un „hunter”, James, care decide sa o ucida pe Bella doar pentru distractie. Atunci ea e trimisa in Phoenix, unde James o atrage in capcana.
Finalul… surprise.
La prima vedere filmul ridica urmatoarea intrebarea: e horror? Nu, nu este horror, este un forbidden love story care iti merge direct la suflet. Momente romantice nu prea sunt, pentru ca el face tot posibilul sa o evite si sa nu ii dea sperante la inceput, dar isi da seama ca o iubeste enorm.
Iar Bella, din fata care nu atragea atentia cu nimic, ajunge vedeta liceului. Si cum sa nu ajunga vedeta cand gagica coboara dintr-un Volvo C 30? Iote Cotto, ai masina de Hollywood mah! 🙂
La noi va apare abia in luna februarie, dar daca aveti rabdare il puteti lua si de pe dc++ sau torrent. Intr-adevar, filmat din sala. Va mai dura pana se va publica si DVD-rip’ul Si s-ar putea sa nu gasiti nici subtitrarea. Dar MERITA!
Si totusi „When you can live forever what do you live for?”

Far away

I wanted
I wanted you to stay
‘Cause I needed
I need to hear you say
That I love you
I have loved you all along.

And I forgive you
For being away for far too long
So keep breathing
‘Cause I’m not leaving
Hold on to me and
Never let me go.
(Nickelback – Far away)

I don’t know why, dar versurile astea imi rasuna in minte. Mai ales ultima strofa.

Sexiest man alive

Cand ai conturi si subscriptions pe la diverse saituri, primesti newsletter-uri de iti vine sa inebunesti si sa le dai SPAM. Pentru mine, aceste e-mailuri nu reprezinta decat o forma de a-mi umple inbox’ul si spam folder-ul. Le citesc foarte rar si nu prea le dau importanta.
Dar acu vreo 2 sau 3 zile, nu mai tin bine minte (asta pentru ca toata saptamana am mancat numai legislatie, chestionare si teoria condusului – degeaba! ca Mitica m-a picat la traseu) am primit un newsletter de la revista „People” in care ma anunta ca au desemnat „sexiest man alive” pe doua mii opt. Dat fiind faptul ca stiam nominalizarile, primul lucru care mi-a venit in minte a fost: David Beckham.
Dar… SURPRIZA!!! Cititorii, sau mai degraba cititoarele revistei au votat in unanimitate: HUGH JACKMAN. La drept vorbind, nu stiu de ce ma mira. I had a crush on this guy de cand l-am vazut in „X-men” si „Swordfish” (da, el e tipul care se holbeaza timp de 15 secunde at Halle Berry’s boobs).
Nu e el Bred Pit, dar are acel something ce le-a determinat pe femei sa il voteze. Se pare ca rolul din „Deception” a fost argumentul final. Dar totusi… sa il devanseze pe Deivid Becam???
E de mult timp stiut ca tipul asta se numara printre cei mai sexy actori de la Hollywood. Are un aer misterios, nu vorbeste mai deloc despre viata lui personala (familist convins de altfel), are, uneori, that lovely Australian accent, arata incredibil de bine pentru varsta lui (40) si… e sexy in orice s-ar imbraca: costum, shirt&jeans sau costum de baie.
Locul doi i-a revenit lui Daniel Craig (40). Chiar si „People” recunoaste ca tipu asta nu are nimic sexy, doar ca femeile au fost atrase in mod special de ochii lui albastri. De fapt, asta e singurul lucru frumos la el.
Cat despre restul „catindatilor”, unii sunt deja fumati, de altii nici nu am auzit iar de restul nici nu ma intereseaza.

Film review: Quantum of Solace


Desi l-am vazut de acu vreo 2 sau 3 saptamani, nu stiu de ce nu am apucat sa-i fac review-ul. Poate si pentru faptul ca nu prea ai ce vedea in filmul asta. E doar publicitatea de el.
James Bond, agentul secret caruia toti ii descopera identitatea, se intoarce. Cu o noua masina (pe care o face praf inca de la inceput, bunatate de Aston Martin DBS), cu o noua „Bond Girl” si cu o noua misiune. Numai ca de data asta Jimmy al nostru amesteca profesionalul cu personalul si iese ceva urat. Adica se lasa cu daramat cladiri, bum bum, pac pac! Cam atat. Se chinuie sa opreasca un business man ce detinea si o organizatie criminala numita Quantum (de unde si numele) si care opreste alimentarea cu apa a unui intreg oras. Si apoi se mai chinuie Bond sa impiedice re-urcarea pe tron, adica revenirea la putere, a fostului presedinte comunist al statului Bolivia. Iar bum bum, pac pac! „Everything he touches withers and dies.” O multime de efecte speciale, la ce or fi folosit atatea nu stiu, raufacatorii au fete de filantropi, CIA’ul se baga ca musca’n curu’ iepii, gagica isi are propria vendetta si o intriga trasa de par rau de tot. La asta se rezuma „Quantum of Solace”.
Cred ca este primul film din serie, si e al 22-lea, in care „Bond. James Bond”, nu si-o trage cu gagica desemnata a fi Bond Girl. Din cate imi amintesc eu, parca sa zic ca ii trage o pupatura la sfarsit.
Actorii nu impresioneaza prin mai nimic. Daniel Craig e complet nepotrivit pentru rolul asta (are o fata prea dura) si nu are nici un punct comun cu farmecul ala irezistibil caracteristic lui Bond si care a facut ca actori gen Pierce Brosnan sau Sean Connery sa fie declarati „Sexiest man alive”. Iar parca tipul asta nu e facut pentru un rol atat de pretentios. Cand Pierce Brosnan a anuntat ca nu il va mai juca pe Bond, oare asta era singura alternativa??? Adica… sunt atatia actori „bine” la Haliud.
Olga Kurylenko face un joc jalnic. Se chinuie sa scape de accentul ei rusesc si mai nou si-a pus in cap intreaga suflare comunista din Ucraina, pe motiv ca in film se aliaza cu inamicul, a se citi Bond, care reprezinta interesele SUA.
Norocul filmului este ca mai exista si actori ca Judi Dench, care chiar isi iau rolul in serios. Femeia asta impune respect numai cand te uiti la ea.
Are si el partile lui bune: ceasul Omega de la mana lui Craig (vreau si eu unu d-ala. CADO’), masinile, pistoalele si decorurile. Cam atat.
Pentru unii poate parea un film super tare, pentru altii unul acceptabil. Mie, personally and as a Bond fan, mi se pare a waste of time.

Traim in Romania

Si asta ne ocupa tot timpul.
Din pacate. Romanii se pare ca se „taranesc” pe zi ce trece. Chiar si astia de la oras, de la care poti sa ai anumite pretentii.
La o adica, e frumos sa fii imbracat la 4 ace, cu diplomatu’ in mana, da cand ridici bratu sa te sprijini de bara inverzesti pe toti din jurul tau cu mirosul de la mama natura. E la moda sa mananci ceapa la micul dejun si apoi sa „uiti” ca mai trebuie sa te speli pe dinti, dar te urci in metrou si tipi in gura mare „coborati la prima???”. Este foarte „cool” sa tragi o ragaiala in mijlocul strazii de parca ai fi mancat subwoofer-e , sa se uite toti la tine, si apoi sa mai si tragi un „ahhh” de satisfactie.
Daca ai o masina ultimul racnet, neaparat trebuie sa rasune din boxele alea cu zeci de watt-i hitul iernii „copy-paste” al lui Salam, Guta sau Adi Minune. Cand iesi in cluburile de „fitze”, te dai la toate pitipoancele si paparudele existente pe acolo, dar uiti ca ultima oara cand ai folosit sapunul si/sau deodorantul a fost acum 2 saptamani. Iar daca ele te refuza, le consideri „pline de arfe si bashini, nu stiu ele ce valoare au pierdut”. Iar daca nu iti permiti o masina bengoasa sau sa iesi in cluburi scumpe, te multumesti cu telefonul cu „em pe trei” si camera VGA pe care inregistrezi de la Taraf TV ultimele „hit-uri” si apoi le asculti la difuzor in metrou, poluand fonic si jucandu-te cu nervii calatorilor nevinovati. Hands-free’ul e doar asa, sa vada lumea cat de preocupat esti tu si cat de mult vorbesti la telefon, incat nu poti scoate casca din ureche, desi tu primesti doar 3-4 bip-uri pe zi, asta pentru ca tovarasii tai nu mai au credit pe cartela Cosmote. Pentru ca au trimis zeci de mesaje cu „hailaviu fah” la toate „printzesele” pe care le cunosc.
Unfortunately, cocalaria se extinde mai ceva ca H5N1 si e mai periculoasa decat ciuma bubonica. Este o maladie ce distruge bunul simt, estetica si bunele maniere. Afecteaza creierul celor virusati si vazul si auzul celor din jur si mai ales reputatia caselor de moda.
E cool sa ai haine cu logo-uri imense ale marilor case de moda, gen Armani, Versace, Dolce&Gabbana, genti fake Louis Vuitton (nu cred ca vreo printzesa autohtona, mahalagioaica de cartier, si-ar permite vreodata vreun original sau mai bine zis „nu ar face diferenta intre un fake si un produs autentic”). Dar este si mai cool sa porti fake-uri, sa te pozezi cu ele si sa iti expui cu mandrie pozele pe haifaiv, sa sustii sus si tare ca sunt „originale din Italya” si sa arati lumii cat „talent si finete” exista in tine, asta bineinteles pe versuri consacrate – a se citi Guta, Salam, etc.
De cand au descoperit romanii gustul Photoshop-ului, sau ma rog, acel programel care se instaleaza la pachet cu Windows’u, adica PAINT, apar din ce in ce mai multe poze modificate la limita maxima a grotescului si cocalariei, considerate de indivizii in cauza „artistice”. Fac de rusine intreaga asociatie a fotografilor profesionisti.
Ies din discutie pozele cu teancurile de bani (punem pariu ca sunt facuti la imprimanta sau sunt de fapt banii din creditul pe 20 ani al lu’ mami si tati?), sticlele de bautura (majoritatea goale, probabil luate de la buticul din colt, dupa ce s-a consumat ce era in ele), cele facute in „bae”, in oglinda, cu telefonul mobil (cum ziceam, camera VGA, rezolutie 600×400), unde stau insirate in fata oglinzii spuma de ras a lu tacsu, lady speed stick’ul masii, pasta de dinti Super Cristal si periutele, eventual si o hartie igienica la 0.3 ron bucata.
Ne pozam in ipostaze sexy si pline de „fitze, talent, arfe si suferintza”, langa un perete, dar ignoram complet jegul, igrasia sau mucegaiul din spate, prizele iesite, tencuiala cazuta sau neterminata. Ne facem un intreg album foto si il postam pe haifaiv, sa vada „loomea” carpeta cu „rapirea din serai”, presul tesut, cuvertura sau macatul facut de bunica la razboi, acu 40 ani, plapumile si mileurile din zestrea mamei si nu in ultimul rand, PROSTIA.
Pentru ca o persoana care publica asa ceva trebuie sa aiba doar un singur neuron, sau poate nici pe ala. Ca sa pui asa ceva pe un site accesat de mii de persoane zilnic, iti trebuie ori mult curaj, ori multa prostie. Eu inclin catre varianta a doua.
E grav. Cultura se duce pe apa sambetei, scoala nu mai reprezinta o institutie fata de care sa aratam respect, copiii din ziua de azi se prostesc parca pe zi ce trece. E foarte grav sa vezi cum o fetita de 10 ani se considera „versata, de dusmani invidiata si de baieti apreciata.” Sau sa vorbesti cu un copil de 8 ani si in loc sa iti recite o poezie invatata la scoala, el iti spune pe de rost versurile de la ultima melodie a lu’ Guta.
Trist… Albert Einstein spunea, la un moment dat, „Only two things are infinite, the universe and human stupidity, and I’m not sure about the former.”
Se pare ca are dreptate.

Film review: Magadascar 2

Buckle up boys.
Cred ca e o regula pe la Hollywood: orice film de succes trebuie sa aiba un sequel. Sau daca scenaristii nu sunt destul de inspirati, fac un prequel. Cam tot aia. Ideea este ca daca iese un blockbuster, it’s a must sa aiba si o parte a doua, a treia, etc.
Madagascar a fost lansat in 2005 si catalogat drept „family movie”. Incasarile substantiale si succesul inregistrat i-au determinat pe producatori sa ii faca si continuare. De altfel, reiese si din modul in care se termina prima parte.
Pe 11 noiembrie 2008 a fost lansat cu surle si trambite si Madagascar 2. Un film ce merita vazut, indiferent de categoria de varsta. Asta pentru ca are de toate: scene de telenovela, regasiri, love story (nu intre aceleasi specii) si bineinteles umorul caracteristic fiecarui personaj.
Escape 2 Africa sau „cum sa faci fata salbaticiei”. Cei 4 prieteni (Alex, Marty, Gloria si Melman) au parte de noi aventuri in savana africana, atunci cand avionul lor improvizat si pilotat de pinguinii aia simpatici foc se prabuseste. Alex se reuneste cu familia lui, dar este izgonit iar tatal sau pierde titulatura de Alpha Lion, Marty se amesteca intre celelalte zebre si se intreaba mereu el cu ce este deosebit, Melman devine vraciul girafelor iar Gloria isi cauta partener. Prietenia lor este pusa din nou la incercare atunci cand un grup de oameni „rataciti” construieste un baraj pentru a supravietui in jungla, in acelasi timp periclitand viata animalelor. The day is saved, again, de catre cei 4 prieteni, iar totul se termina cu bine.
O sa mai dureze ceva timp pana va aparea in cinematografele romanesti, dar merita vazut.