Hello… Goodbye

Hello 2009! Goodbye 2008!
2008 a fost pentru mine un an urat. Nu am realizat mare lucru din ce mi-am propus, am avut mai multe downs decat ups si what I’ve started perfectly I’ve ended badly.
Da Doamne ca in 2009 sa reusesc ce imi propun, sa iau canetu ala nenorocit, to find my soulmate (asta e dorinta mea din fiecare an, dar whatever), sa iau licenta si multe altele.
Sa ne vedem la anu’ sanatosi, voiosi, voinici!
La multi ani!

Anunțuri

Film review: The curious case of Benjamin Button

Cred ca asta a fost ultimul film pe care l-am vazut pe 2008 si l-am vazut in 2 transe, dar MERITA. Este un film superb, inspirat dupa romanul lui F. Scott Fitzgerald. Nu am crezut vreodata ca o sa ajung sa dau apa la soricei la un film cu Brad Pitt.
O poveste cam… ciudata. Benjamin se naste „batran” si cu cat inainteaza in viata, in loc sa imbatraneasca, el intinereste pe zi ce trece. La varsta de 1 an arata ca un om trecut de 80 iar in momentul mortii era un bebelus. Desi aspectul fizic infatisa un tataie de vreo 70 ani, el avea mintea unui copil, jucandu-se cu masinutele. Iar cand arata ca un copil de 8-9 ani el prezenta deja semne de dementa si avea simptomele unui om senil.
Niciodata nu am considerat-o pe Cate Blanchett o femeie frumoasa. Era tot timpul stearsa. Blonda, deschisa la piele si cu ochi albastri. Insa aici arata incredibil. Am avut aceeasi reactie pe care am avut-o cand am vazut-o pe Hilary Swank in „P.S. I love you”. Cat despre Bred Pit, machiajul face totul. Asta o sa fie urat la vreo 70 ani, cam asa. Cu cat intinereste, in film (cel putin cand il arata ca are 16 ani), imi aminteste de el ce frumos era in „Meet Joe Black” si „The Mexican”. Mie, personally, nu mi-a placut niciodata si nu mi s-a parut vreo frumusete iesita din comun sau in cel mai rau caz, un barbat sexy. Din generatia lui ii prefer pe Johnny Depp si Tom Cruise. Honestly.
The curious case of Benjamin Button e de vazut. Si mai ales de meditat. Eu stau acu’ si ma intreb: oare cum o fi sa intineresti? Ca de imbatranit, cu totii simtim cum trece timpul.
Ce inveti din filmul asta e sa iti traiesti viata la intensitate maxima si sa faci fiecare lucru la timpul lui. After all, „Life isn’t measured in minutes, but in moments „

E rosieeeee

E Sony si e a mea! I’m soooo happy! Sony DSC-W170R. De fapt e mai mult grena, dar e superba. 10.1 MP, Smile Shutter, face detection si cam tot ce mai are un Sony.
O sa-mi fie crunt de dor de HP’ul meu vechi. Nu era ea cine stie ce, dar facea poze colorate. Si a baut saraca vodca, apa de mare, a rezistat la temperaturi extreme, mi-a futut un card (cu pozele de la Revelionul trecut), dar inca se tine. Dar, din pacate, e cam depasita. Nu are stabilizator de imagine, pozele fara blitz ies foarte blurry, blitzul nu avea putere, pozele noaptea ieseau mai deloc si etc… Avea nevoie de un up-grade. Si cand am vazut-o p-asta… m-am indragostit de ea.

Film review: Seven pounds

Breathtaking! Asa as caracteriza eu noul film al lui Will Smith. Lasand la o parte faptul ca iti smulge cel putin o lacrima si ca inca de la inceput iti poti da seama de final (in stilul „Memento”), „Seven pounds” este un film care te rascoleste.
In incercarea sa de a-si rascumpara o greseala fatala, Ben (Tim) Thomas fura identitatea fratelui sau, angajat al Fiscului, si alege la intamplare 7 persoane care, dupa parerea lui, aveau cel mai mult nevoie de ajutor. El porneste astfel o actiune de binefacere, ce consta in a dona „pounds of flesh” pentru a salva vietile acestor oameni. Pentru a incheia actiunea cu succes el apeleaza la prietenul sau Dan, cel care va avea grija ca totul sa decurga perfect dupa moartea sa. Lucrurile se complica atunci cand Ben se indragosteste de una din persoanele pe care voia sa le ajute.
No doubt „Seven pounds” este unul dintre cele mai bune filme ale iernii. Un Will Smith complet schimbat, dar care reuseste sa faca un rol de exceptie, rol prin care si-a asigurat o noua nominalizare la Academy Awards.

A trecut si asta

Adica Craciunul. Intalnire la Adi acasa cu toate neamurile, schimb de cadouri (mai bine ma lipseam), mancare muuuulta (si toata noaptea am facut ture la baie), narghilea (partea cea mai buna, doar ca tembelu ala a amestecat aromele si ma racaia pe plamani), muzica de toate felurile si de toate genurile si natiile [ de la „Salam, reggaeton” =)) la „No woman, no cry”], dans de toate felurile [de la latinoh la blues’uri], nelipsitele conversatii despre servici, bani, etc, planificarea Revelionului [shit! astia vin la noi!] si bineinteles bubuiala: „Alino, sa vezi ce bataie iti dau eu tie ca ai umblat cu ala.” Oamenii astia ar trebui sa-si vada de viata lor, nu sa stea geana pe vizor toata ziua, ca pensionarii. Si ar trebui sa gandeasca de 2 ori inainte de a deschide gura! Asta asa, ca chestie! Nu de alta, dar mi-au stricat tot cheful de petrecere.

Merry X-mas!

A venit iaaaaaar Craciunul. Cand plm a mai trecut si anu asta??? Ca parca ieri eram la Sinaia, de revelion si tipam in gura mare: La multi ani 2008!!!
A fost un an cu mai multe downs decat ups pentru mine. in alte cuvinte, cum sa incepi anul perfect si sa il termini exact opusul (lucrurile au inceput sa intre in „normalitate”, from my point of view).
A venit si mosuuuuu’. Si mi-a adus ce imi doream (am impresia ca are puteri telepatice). A cam dat-o el in bara cu un singur lucru (Dear Santa, nu ti-am zis ca il vreau pe EL de Craciun??? Tu ce-ai inteles?)
Anyway… Craciun fericit tuturor! Sa aveti masa plina de bunatati iar Mosu sa isi goleasca sacul sub bradul vostru! Macar acum, de sarbatori, sa incercati sa fiti mai buni, sa iertati (chiar daca unii poate ca nu merita). Sa petreceti clipe minunate alaturi de cei dragi!