let me sign

nush ce e cu mine, dar de 2 zile ascult intr-una o melodie. „let me sign” se cheama ea, e de pe un soundtrack (a trebuit sa mituiesc sa iau melodia asta, ca e bonus track =)) ) si e superba. e foarte… deep. nu e cine stie ce vocea, da e ok. nu stiu cine o canta, ca nu scrie, da nici nu ma omor sa o caut pe iutub. important e ca o am eu stocata pe hard si o pot asculta ori de cate ori mi se pune pata.

precizari

a trebuit sa sterg ultima parte a postarii de ieri. nu de alta, dar cinevaaaa, nu dam nume, domnul S…, s-a simtit atacat. Nu era vorba despre el. in nici un caz. da daca omu’ a luat-o personal, n-ai ce sa-i faci. asa ca am sters ultima parte, aia cu cantatu.

asta care s-a simtit e un vai de viata lui, student la actorie (stim toti cum a ajuns acolo :-j), aspirant la functia de actor. mai bine nu. nici sa minta nu stie :-j. eu scrisesem despre un actor de la hollywood, cantaret de ocazie, si care a cantat si in vreo 2 filme in care  jucat. am avut ocazia sa ascult cateva melodii care mi-au placut. da’ numai fundalul. ca vocea am zis, e de rahat. nu-mi place mie si pace. recunosc, e frumos tipu pentru unu de 40 ani :)). tipu asta, S…, s-a simtit lovit, crezand ca eu fac aluzie la faptul ca e varza la capitolul cantat, si mai varza la capitolul actorie (iar o sa ma bombardeze, stiu :-j) si ca isi trece din 5 in 5 minute degetele prin capita aia de fan pe care el o numeste generic „par”. tre’ sa fii tare dus cu pluta pe Dunare sa te simti atacat. el era ultimul la care imi statea mie mintea la ora la care am scris. am si uitat de existenta lui patetica si jalnica.

nu imi sta in fire sa modific postari, dar de data asta am facut-o pentru ca mi-a bombardat mail-ul cu rugaminti, ca rugaciunile se fac la biserica, ajungand pana la amenintari. na bah! ca ti-am facut pe plac. acu dute-n pasarica matii.

Jecmaneala

cand n-am ce face cumpar reviste. obicei vechi si inradacinat la mine. le citesc si apoi le fac cunostinta cu domnul cos de gunoi. asta dupa ce, of cors, le rup inima in mii de bucatele. cam sadic, da asta e adevaru.

meniul de azi: popcorn. cireasa de pe tort: afisul filmului „twilight” (colectionez afise de film, daca nu stiati. nu le lipesc pe pereti, am trecut de mult de faza aia. imi place mie sa le colectionez 😀 dar am o vaga banuiala ca pe restu’ mi le-a aruncat mama :-w)

aceeasi revista spalatoare de creier. front page: perfect couple – aia din „twilight” (m-am saturat eu de cate aparitii au astia ~X(, pe bune). inauntru: tokio hoteeeeeeeeeeeeeeeeeeel (emoneii pun pariu ca au plans cand au vazut noul tatuaj al lui bill – cah!), miley cirus si paparuda ailalta de selena pana mea, ca nu imi incarc eu memoria cu nume stupide, niste roker-i gen Lordi, Katy Perry, si 2 pagini relativ OK despre saiturile de flirt, gen haifaiv si myspace (ce va surprinde in propozitia: „hi5 este cel mai popular site din romania, unde flirtul e la el acasa” 😕 ). si vreo 10 postere, dintre care 2 mari (1 e afisul filmului 🙂 si alalalt e hannah montana. pnm. nush cine e. eu raman cu filmul). in rest… ăăă… mai nimic. nada. nothing. nullo. rien. bani dati degeaba. jecmaneala (ca sa citez pe cineva=)) )

destule ineptii pe ziua de azi. mi-e somn. haidi pa!

Alooo!

Tocmai ce ma uitam la o pitzipoanca jenibila pozata langa nelipsita soba de teracota si suna telefonu. Ala personalu, dă pă Connex Vodafone. 0731 bla bla numar ne-agenda. Ia sa raspund. Mai taxez vreun fraier. Am abonament, da nu conteaza. Imi place sa taxez oamenii >:) O voce de barbat la celalat capat al undei (ca fir nu prea merge, ca doar d-aia e mobil)

„Alooo! Sarumana! Costica de la primarie sunt. Sebi e acasa?”

„Nu, am raspuns. E greseala”

„Îhî” si a inchis. =))

Shitty Weather

Urasc vremea asta 😐 Ma deprima intr-un ultim hal. Incep si eu sa o inteleg pe Bella de ce ura Forks. Saraca… chiar o compatimesc :)).

Asta e vreme de stat in casa si facut copii… sau de numarat banii… sau de povesti la gura sobei. In nici un caz de mers la munca si la examen. La care nici nu m-am prezentat. Pentru ca nu mi-am facut proiectu :|. Un eseu stupid despre calitatea vietii. Ce poate fi mai boooring 😐

Mi-am tras frumusel carticica langa mine si ma apuc iar de citit. Nicidecum la sociologie urbana :)) Mai am cateva capitole din „Twilight”. E prea captivanta ca sa o mai pot lasa. Desi am vazut filmul de 3 ori pana acum :)) I know this sounds creizi, dar e superba. Iar la cum il descrie aia pe Edward… am ajuns la concluzia ca Robert Pattinson e urat :)) Pur si simplu ajungi sa te indragostesti de un personaj. Unu’ mai frumos ca Edward Cullen cred ca a fost Ahile. Ala din Iliada, nu Bred Pit in rahatu ala de Troia :-j

Azi citeam in metrou. E destul de lung drumu’ de la Piata Muncii pana la Izvor, asa ca am mai terminat un capitol cat anunta aia de zor: Atentie se inchid usile! Urmeaza statia… cu peron pe partea…. 2 pipitze langa mine azi isi trageau una alteia coate si le auzeam cum chicotesc, asta pentru ca am binevoit sa nu mai ascult muzica. Urma segmentul de nu-rock (Linkin Park) si am zis sa nu imi mai deranjez vecinii de scaune cu urletele lui Bennigton :)) Si cum ziceam. Alea 2 paparude isi spuneau una alteia, in timp ce aia de langa mine tragea cu ochiul in cartea mea. „Ia uite fata, citeste Amurg. Si-a permis sa isi cumpere cartea (asa, si? e vina mea ca mai dau din cand in cand si pe la librarie?).” Ai vazut fata filmu?” „Nu fata, nu l-am vazut. E ceva de el?” „Fataaa, vampiru ala e asa frumoooos” (sa moara mata, ca in carte e si mai frumos – sac!) „Care vampir fata?” „Din ‘Amurg’ fata. Am fost sambata seara la mol cu gigica si am vazut filmu'” (asa si? si eu am fost la mol sambata seara si m-am si pozat langa posterul in marime naturala cu „vampiru’ ala frumos”) Astea 2 intra in categoria: se duc la mol sa vada un film doar pentru ca joaca X-ulica, actoru’ lu peste, pe care l-au vazut ele in Bravo si Cool Girl si alte reviste spalatoare de creiere pentru adolescente „cul” la rubrica „Hotties”, unde de obicei sunt 4 poze mari si late si un interviu copy-paste de pe saitu oficial al actorului.

Mi-am luat si eu saptamana asta Bravo si Bravo Girl parca :)) din pura curiozitate, sa vad DACA au schimbat ceva in rahaturile alea de reviste, pe care am renuntat de muuult timp sa mai dau banii. Cand deschid revista: Twilight. In Bravo Girl interviu cu R.P. (are un nume lung si mi-e lene sa-l scriu de fiecare data). A inebunit lumea cu filmu asta. Recunosc, e superb, ca doar d-aia l-am vazut de atatea ori si NU pentru ca e frumos tipu ala. E chiar urat asa palid si cu paru ala facut vraiste. Era mai frumos in Harry Potter and the Goblet of Fire, unde il interpreta pe Diggory.

M-am tavalit pe jos de ras cand l-am citit. Aceleasi intrebari ca si acum 6 ani 😐 Pe bune. Gen:”E adevarat ca ai cerut-o de nevasta pe colega ta de platou, Kristen Stewart?” Raspunsul „lui”: „Nu stiu de unde ati scos-o si p-asta. Sunt prea tanar ca sa ma insor” sau ceva in genu. Raspunsu’ tipic. Tre’ sa fii incredibil de proasta sa crezi ca asta chiar e un interviu cu R.P. Si sa nu uitam intrebarea de baza: „Ai prietena?” „Nu, momentan sunt solo” si urmeaza nota autoarei de pseudo-articol: „fetelor, sariti pe el. aveti sanse”. Parca le si vad pe astea de 15-16 ani care se excita numai cand se uita la posterul lui de pe perete cum il bombardeaza cu scrisori de genu: „Ai uană bi ior gărlfrend” si la sfarsit incheie: „un id de mess, ceva? Pooop male la tine ca eshti dooolshe” =))

Si sa nu-i uitam pe inaptele care scriu pe mail la redactie chestii de genu: vreau sa aflu mai multe informatii despre X sau Y. Dati frate un search pe Google/Yahoo/MSN/AOL/Altavista (ca doar daca trimiti e-mail, e clar ca ai acces la internet) si gasiti acolo cate-n luna si in stele despre tot ce va doreste inimioara. Chiar si poze cu X sau Y al vostru preferat asa cum l-a adus mamica lui pe lume.  Parol!

Hai ca am dat-o din una in alta si am lungit postul asta mai ceva ca pe o guma mestecata – 861 cuvinte. Sa revenim la vremea asta idioata. Ma deprima. Am mai zis-o. Atat de tare incat am mai tras un fum azi. Mi-a stat in gat K8-u ala :|. Da ma apucase o stareeeee. Vorba lu frati-miu: „Uite un emo cum zboara de la 4”. Nu e prost degeaba.

Si ca sa fie treaba treabă, mi s-au futut stricat castile de la empepatru player. Asta ca bonus.

Am I ok?

Eu am observat de mai mult timp că mie mi se schimbă culoarea ochilor. De obicei ei sunt verzi, ca aşa i-am moştenit de la al meu tată. Dar uitându-mă cu atenţie la ei în diverse momente ale zilei sau în diferite stări emoţionale am realizat că diferă foarte mult culoarea lor. Lucru ce nu e prea „normal”, ca să zic aşa.

Când sunt liniştită sunt verzi. Însă în momentul în care îmi schimb dispoziţia se schimbă automat şi ei. Dacă sunt suparată se închid, devenind un verde smarald foarte închis şi recunosc, fără nici o jenă, că de multe ori chiar şi eu mă sperii de culoarea asta. Dacă sunt fericită/entuziasmată/mulţumită sau pur şi simplu mă simt bine ochii mei devin un verde foarte deschis, aproape gri. Lucru care iar mă sperie.

Acuma ştiţi când să vă feriţi de mine şi când nu.

About

Multă lume ma întreaba de unde vine numele blogului. Trebuie să recunosc faptul că mi-a luat ceva timp sa mă gândesc la ceva mai unusual. Deja cel vechi e fumat. Am decis sa renunţ la acest mod de a mă introduce, deşi mi-e foarte greu să mă despart de un nickname atât de drag.

Faza e că am decis sa schimb din motive de siguranţă. Am zis că plm… dacă vreau sa nu mai fiu găsită de personae non grata trebuie sa îmi caut ceva care să nu bată la ochi. Şi am găsit. Un nou username, un nou nume de blog. Aşa a apărut acrcv pe wordpress.

Titlul este un acronim, format din 5 iniţiale. Să le luăm pe rând. A şi C e clar că sunt iniţialele mele. R-ul şi cel de-al doilea C vin de la 2 persoane care au însemnat, respectiv înseamna enorm pentru mine. My past and my present. Iar V-ul este numele persoanei căreia îi datorez tot ce sunt eu acum şi căreia îi voi fi recunoscătoare toată viaţa pentru încrederea acordată, pentru că a crezut în mine atunci când nimeni nu se aştepta, pentru că m-a învăţat ce înseamnă să ţii în mâini un proiect de o asemenea amploare şi pentru că a avut curajul să îl lase în seama mea, o fiinţa atât de mică.

I hope I made myself clear now…

Nobody is perfect

Cineva m-a invatat sa traiesc fiecare clipa la maximum, ca si cum ar fi ultima. M-a invatat sa pretuiesc orice lucru si sa ma bucur de el, fie el si un banal ac de siguranta. Mi-a aratat cat de fragili suntem noi in fata mortii, cat de usor cadem in ghearele ei si cat de mult putem sa regretam ca nu am facut anumite lucruri. Ea mi-a aratat cum sa ma simt mandra de fiecare realizare si de fiecare lucru obtinut prin munca.
De asta am fost foarte fericita cand mi-am luat laptopul, camera foto si mai nou ochelarii. Sunt destul de scumpe, toate insumate ajungand undeva pe la vreo 4000 ron, poate chiar mai mult. Stiu ca nu sunt singura care are laptop, camera foto Sony si ochelari de vedere de la Police, dar pentru mine sunt o mare realizare. Pentru ca am muncit pentru astea. Si pentru ca sunt foarte mandra de mine si de faptul ca muncesc. La 21 de ani am un salariu brut mai mare ca al parintilor mei, si e in continua crestere. Sunt mandra pentru ca de aproape doi ani sunt pe picioarele mele si nu mai stau la mana lu mami si lu tati pentru bani de buzunar. De doi ani imi platesc singura facultatea (cu sacrificii financiare, tinand cont de faptul ca taxa e undeva in jur de 2500 ron, cam cat salariul meu pe 2 luni), am deja vreo 2 credite pe numele meu pe care le platesc lunar, imi achit singura facturile la telefoane (si acuma inteleg si eu de ce tipau ai mei cand venea factura imensa), imi cumpar singura haine si tot ce mai imi tuna mie (i-am scutit pe ai mei de niste cheltuieli enorme; nu stiu daca mama ar fi fost dispusa sa dea 3 mil jumate doar pe o pereche de adidasi, tinand cont ca au si ei cheltuielile lor, o casa si un parazit de intretinut – a se citi frati-miu) si imi finantez iesirile in oras singurica.
Asa sunt eu … paranoica, sarcastica si freaky. Si cine ma iubeste ma iubeste asa cum sunt. Nu mi-e rusine cu ceea ce stiu (e mai bine sa stii si sa stii ca stii, decat sa nu stii si sa pretinzi ca stii), cu ceea ce fac, cu prietenii mei (sunt mandra de ei, chiar daca nu le arat asta si tin mult la ei, chiar daca nici asta nu le arat), cu persoana pe care o iubesc (desi nu merita nemernicul), cu ceea ce scriu aici pe blog (nu regret nici un cuvant tastat) chiar daca e subiect de caterinca pentru unii (dreptul la libera exprimare e garantat de Constitutia Romaniei bah dasteptilor). Nu mi-e rusine ca sunt mioapa si ca trebuie sa port ochelari, ca am picat de 2 ori traseul, ca sunt singurica (si nu duc lipsa de fani), ca lucrez unde lucrez, ca sunt obsedata de culoarea rosie, ca sunt superstitioasa, ca imi place fotbalul, ca tin cu Manchester United, ca citesc pe rupte, ca vorbesc 5 limbi straine si ca portugheza pentru mine reprezinta muzica.
Deja e prea tarziu ca sa ma mai pot schimba, asa ca va trebui sa ma acceptati asa cum sunt si sa inchideti ochii la defectele mele, asa cum si eu inchid ochii la defectele multora dintre voi. Hey! Nobody is PERFECT! Because if we were, we wouldn’t call ourselves HUMAN BEINGS!

A 13-a zodie

De vreo cateva saptamana tot circula prin presa chestia cum ca ar exista o a treispea zodie, situata intre scorpion si sagetator. Numai ca astia sunt cam prosti. Intre 30 noiembrie si 18 decembrie, cand domnul Soare il viziteaza pe nenea asta, numit constelatie pe numele de familie si Ophiuchus pe numele mic, e perioada Sagetatorului toata ziua! Si mai zic ei ca in aceste conditii zodia Scorpionului ar dura doar 6 zile, pana la 30 noiembrie. Alooo, cercetatorii lu peste prajit, Scorpionul se termina pe 21 noiembrie, deeeci Sagetatorul ar dura doar 9 zile. Dar in fine. Ideea e ca astrologii au contestat chestiunea aceasta, dat fiind faptul ca zodiacul european a fost alcatuit acum aproape 800 ani. De unde a mai aparut si Ophiuchus asta, nu stiu. Cica ar fi fost descoperit de un cercetator australian (cred ca avea ceva Opium la bord) si ca persoanele nascute in zodia asta ar fi pasnice, cu mari puteri de vindecare s.a.m.d.
Pe langa toate astea, daca acest intrus va fi luat in seama, se vor decala si celelalte zodii. In aceste conditii, eu nu voi mai citi horoscopul zilnic la Scorpion, ci la Fecioara. Nici nu vreau sa ma gandesc. Adica… eu, Scorpionul tipic, rautatea intruchipata, semn fix, stabil, sa ajung sa ma identific cu cei din Fecioara (cei mai ai dracu oameni, parsivi si cu doua fete). Nooo way! Adica… cum sa renunt eu la firea mea ambitioasa, razbunatoare [>:)], la stabilitate (Scorpionul e semn fix, de apa) si sa devin schimbatoare ca vantul (Fecioara e semn mutabil), la pasiunea pe care o pun in fiecare lucru, fie el cat de marunt, la entuziasmul meu caracteristic si sa devin o plictisita de viata, cum sunt astia din Fecioara. Mai degraba imi trag un glont in cap cu armamentul din dotare.
Desi fiecare zodie da un aspect general celor nascuti intr-o anumita perioada, fiecare este diferit in felul lui. De exemplu, la mine in casa sunt 2 Scorpioni. Unul este tipic (razbunator, ambitios, misterios, rautacios, geloooooos etc) si unul e exact opusul. Eu cred ca tata e exceptia care confirma regula :)) Dar si eu, pe langa caracteristicile astea „in genere”, am particularitatile mele, pe care nu le scriu aici, ca iar trebuie sa fac fata unui nou val de critici.

Sesiunea

Singura perioada din anul universitar cand dau si eu pe la scoala. Ca in rest, nu prea ma omor sa imi tocesc nervii sa ajung un sociolog de renume. Daca ar fi sa ma lucrez in domeniul asta, as fi probabil un bugetar cu un salariu un pic mai mare decat cel minim pe economie. Ceea ce nu prea e de mine, sincer.
Si culmea, se presupune ca in sesiune TREBUIE sa invat. Pe bune??? Cine a zis? Unde scrie? Putina cultura generala, amintiri din anii trecuti, un search pe Google si ala e 5-ul la examen. Daca se poate mai mult, ar fi si mai bine, dar sa nu maniem pe Cel de Sus.
De ce sa nu recunosc, imi las toate proiectele pe ultima suta de metri, nu am chef de ele si le fac in sila (sociologia e ultimul lucru care imi place pe lumea asta :-j) si am trecut prin aproape 3 ani de facultate ca gasca prin apa. Nu mi-a ramas mai nimic in tartacutza, nu m-am omorat cu cititu, conspectatu s.a.m.d.
Ultimul lucru de care am chef in sesiune e sa invat. Pe mine ma apuca uitatu la filme, cititu (orice altceva in afara de Webber, Durkheim s.a.), scrisu (nicidecum recenzii, proiecte si mai ales lucrarea de licenta).
Ca tot veni vorba de scris, n-am mai scris de muuult timp. Pfff, de cand cu problemele la munca mi-a fugit inspiratia. Nu mai am chef de nimic. Sincer. Poate dupa ce ma mut in partea cealalta sa am parte de mai multa liniste sa pot scrie cat vreau, despre ce vreau.
In alta ordine de idei, unde e dreptul la libera exprimare?