second-hand embarrassed

s-a votat: NU MAI VINE CU NOI!!!

10x for the free show, anyway. =))

Anunțuri

beautiful stranger

i was there, waiting in my boredom for another day to pass, when something caught my eye. he was standing still in a corner of that dark room. i looked at him and my mouth fell open. he was so beautiful that i couldn’t believe it. i felt my heart speeding and my breath fastening – well known feelings. he was probably the most handsome man i’ve seen in my life.

he was wearing a pair of tight jeans, a blue first unbuttoned shirt and a leather jacket. his face… that was actually what hurted me the most. he had the most perfect face i’ve ever looked at. a straight jaw line, high cheekbones, full lips and straight nose. in one word: flawless. his light brown tousled hair looked more like my grandma’s haystack, but it didn’t seem to bother him. i chuckled, remembering my bad hair days. i lifted my head and something hit me like a wrecking ball – his eyes. there were seeking deep in my soul, burning me on the inside. he had probably noticed my idiot face while i was staring at him like a total freak and he was smiling, trying to be nice. but he was killing me softly. his gray-blue eyes were poisoning me, his deep gaze was burning my throat, making me feel like i’d drunk boiled water.

who on earth was he and why was he messing with my head like that? had i seen before? i couldn’t tell. but he reminded me of a song. a sad one, a moody ballad. i looked at my friend standing next to me and she told me, smiling and holding my hand: go, talk to him! i went in his way, trying not to trip. it was impossible, as i felt like i’ve drunk 5 bottles of vodka. when i’ve finally got next to him i tried to gather all the pieces of my mind and make a decent phrase, but i couldn’t. i was such an idiot! he smiled again, making my heart beat even faster and explode after a few moments. he raised my chin and his eyes hit me like a battering ram. i’ve reached out and stroke his cheek. his skin was so smooth under my fingertips, like silk. i stared at him for a moment and then a soft, but very familiar voice told me: make your choice!

i walked away from him, still feeling his look behind my back. i’ve made my choice. he was just a stranger to me. just a beautiful, perfect strainger with a poisoning gaze.

james_white_011_1

as i was walking away i heard a cheerful song and i knew that i was going to be late for work. AGAIN!!!

mare ti-e gradina, doamne!

si tot mai multi sar gardul!!!

zis sa treaca Pastele inainte sa ma apuc sa scriu asta, pentru ca nu avea rost sa stric farmecul unei asemenea sarbatori cu ganduri rele si urate. ca in fond si la urma urmei, se presupune ca asta trebuie sa insemne postul si abstinenta de 40 zile, nu? penitenta (impropriu spus), drumul spre iertarea pacatelor si etc.

numai ca ce mi-a fost dat sa vad vineri si sambata intrece orice imaginatie. vineri seara, mai mult tarata de maica-mea, mi-am afisat si eu fizicul in curtea bisericii, la denia mare. imbracata relativ normal, in blugi, tricou si hanorac. ca doar nu te duci acolo sa faci parada modei. ei bine, unele don’soare nu prea au inteles notiunea si sensul cuvantului „biserica”, unde toti sunt egali in fata lui Dumnezeu si unde trebuie sa fii umil si etc. ridicandu-mi ochii din lumanarea mea am vazut vreo 2 pitzipoance sosite la slujba ca la bamboo. covrigi de aur in urechi, 7 randuri de lanturi la gat, modele, forme si gramaje diferite, inele pe toate deshtele, chiar si 2 pe alocuri, pantofi cu toc, colanti cu sclipici si paete, tricou cu vedere la buric sunci, unghii de acril si par ars cu placa. la acestea se adauga cele 7 straturi de machiaj tencuiala de pe fata, ochii conturati cu tus, sprancene arcuite cu creionul si boticul dat cu tot tubul de gloss, lasand in urma o dara a ceea ce se voia a fi Chanel no. 5, dar cred ca mai degraba era un fel de Canalu’ numarul cinci. mai inainte mai zarisem inca 2 specimene din aceeasi rasa. si sa vezi chestie: se cunosteau!!! nu stiu de ce ma mira… sincer.

sa trecem peste pitzipoance, cocalari si paparude, ca era curtea plina de asa ceva. am remarcat in schimb rautatea romanilor si indiferenta lor. l-am vazut pe vecinul meu, care inainte de mos nicolae si-a pierdut si sotia si copilul intr-un accident de masina, el fiind pe bancheta din spate. impartea lumanari aprinse si mai mult se ruga de oameni sa primeasca lumina. putini au fost cei care au luat lumanarile. in momentele alea mi-a venit sa plang. imi tiuiau in creieri zgomotele claxoanelor din ziua inmormantarii. m-am cutremurat si n-am putut sa imi opresc un gand rautacios. bineinteles ca la flori a fost balamuc, toate babele impingandu-se sa ia ditamai bratu ca sa „le puna la pomi la radacina”. io stiam ca se pun pe la icoane, nicidecum la POMI! da in fine. am facut si eu rost de 1 si am pus-o sub perna, in spiritul traditiei. am visat ca ma programam la examenul auto, nicidecum vreun popescu sau ionescu sau … ma abtin sa dau alt nume =)).

balamucul de vineri a fost mic copil pe langa CIRCUL de sambata seara. aglomeratie mare in biserica, la luat lumina, ca mai apoi sa iasa toti in curte. dar bomboana de pe coliva civilizatiei bucurestene a fost in momentul in care s-au pus la bataie pachetele cu paine sfintita. tipete, urlete, bataie, politie, salvare. nu mi-a venit sa cred!!! pana si la tara oamenii sunt mai CIVILIZATI!!! dar ce sa stim noi, bucurestenii, ce e aia ordine si disciplina. noua ne trebuie politie sa ne dea amenzi si in noaptea de inviere, pentru ca ne comportam ca niste animale. la toate colturile de strada gramezi de coji de seminte si mucuri de tigari; oameni lasati fara telefoane chiar in curtea bisericii.

si atunci de ce va mai mira ca strainii ne vorbesc tot timpul de rau?

cere si ti se va da

ati vrut caracterizarea lui Edward Cullen, asta veti primi („doar” 5 cautari in ultimele 2 zile).

twilight-twilight-series-2926760-1deci doamnelor si domnisoarelor , asta de mai sus e edward cullen (varianta ecranizata). acum puteti sa salivati/lingeti ecranul.

o sa-l caracterizez in 4 cuvinte: frumos, sexy, destept si cu bani.

pe urma vin calitatile secundare, adica: conducea „cea mai stearsa masina a familiei cullen”; un Volvo S60 argintiu (NU C30, cum e in film); se imbraca bine; mirosea delicios (miere, liliac si nu mai stiu ce); avea ochii de culoarea caramelului/negri, in functie de cat de nehranit era; primise drept mostenire muuuulte bijuterii (diamante si alte maruntisuri d-astea) si avea o colectie impresionanta de muzica (ii dau toata partitia mea cu muzica la schimb, dar nu cred ca ar fi fost pe gustul lui – prea mult house si dance =)) ).

urmeaza calitatile de vampir: cel mai rapid din familie, pielea ii era stralucitoare in lumina soarelui, transforma totul in cenusa dintr-un simplu gest si, ce era cel mai grav, citea gandurile tuturor (bine ca nu exista in realitate, nu as fi suportat sa fie cineva in capul meu 24/7 – si cred ca s-ar fi ingrozit la ce imi trece mie prin tartacutza =)) )

se insoara, la 108 ani (baiat de moda veche… intelegeti voi =)) ), si face un bebe, pe Renesmee.

si era un gentleman. baiat finut. adica… nu o pune pe Bella sa caute „adrenaline rush” pe google si nu o taraste prin padure ca un taran, ca in film.

cam asta e. va urma Harry Potter, da intai sa termin de citit. am ajuns la vol 5. mai am putintel 😀

ultima carte citita: breaking dawn

stephenie meyer – breaking dawn

in engleza, ca la noi  n-a sosit inca. dar a meritat asteptarea de 2 saptamani si fiecare banutz dat. cartea este impartita in 3 parti, povestite din 2 puncte de vedere, astfel: 1: bella – nunta si luna de miere pana afla ca e insarcinata; 2: jacob – perioada ei de sarcina si nasterea; 3: bella – transformarea, viata ca nou-nascut si infruntarea cu Volturi.

desi e destul de groasa (754 pagini) nu poti sa zici ca te plictisesti citind-o. in prima parte te indragostesti iremediabil de Edward Cullen („Why am I covered in feathers?” „I bit a pillow. Or two”), the 108 year-old-virgin care o umple pe Bella de vanatai, musca pernele si rupe tablia patului during their… uhmm… intimate moments :”>. luna lor de miere este brusc intrerupta de vestea ca Bella este insarcinata, moment in care se termina cartea 1.

a doua carte este povestita din perspectiva lui Jacob, cel care sta alaturi de Bella si care renunta la haita lui Sam Ulley, apeland la dreptul sau de Alpha, formandu-si propria haita pentru a o proteja pe Bella. cartea se termina dupa nasterea lui Renesmee, moment in care Jacob imprints her.

cartea 3 descrie transformarea Bellei in vampir, primele ei impresii despre noua viata, prima vanatoare, dar si super-controlul de care da dovada. centrul actiunii este Renesmee, micuta hibrid, Edward in miniatura si in varianta feminina, universul lui Jacob, care devine un nedespartit al familiei Cullen, in ciuda dispretului dintre cele doua specii. micuta devine tinta celor din clanul Volturi, moment in care Carlisle cheama toti prietenii sai vampiri ca sa martusiseasca faptul ca ea creste (intr-o zi cat altii intr-un an), ca ii bate inima si ca nu este un copil imortal. Bella descopera cu aceasta ocazie super-puterea pe care o detine (era un scut, protejandu-i pe toti din jur de puterile celorlalti) si se sudeaza relatia dintre vampiri si varcolaci, care de fapt erau shape shifters si nu „fii ai lunii”.

toate se termina cu bine, Edward reuseste (FINALLY!!!) sa citeasca gandurile Bellei (singura lui frustrare) si amandoi pasesc spre mica lor parte de eternitate.

si DA, am plans la final (cand Edward ii spune lui Jacob „Goodbye my brother… my son” – o sa intelegeti de ce daca cititi). si pentru ca I WILL MISS EDWARD!!! da nu-i problema… in 2 luni ma apuc iar de serie. si ma mai uit la film de vreo 10-15-20 ori. asta ca sa fie intoxicarea completa si fatala :X

stimati concetateni,

asa, ca suntem in postul mare m-am gandit sa va multumesc si eu pentru diverse lucruri.

va multumesc pentru nesimtirea crunta de care dati dovada in fiecare zi, pentru faptul ca sunteti ecologisti si ca va ganditi si la binele planetei, prin limitarea folosirii apei, sapunului si a pastei de dinti, pentru protejarea stratului de ozon prin reducerea emisiilor de parfum in atmosfera, pentru ca imi intoarceti stomacul pe dos de la prima ora si ca reusiti sa imi aduceti fatza la culoarea ochilor, adica verde.

criza se pare ca v-a afectat si pe voi, drept urmare tin sa va multumesc pentru ca folositi alimente naturale, de pe plaiurile mioritice, cum ar fi ceapa, usturoiul si prazul, preparate sau digerate la ora 8 dimineata; pentru ca va ganditi si la mine si ca impartasiti aburii de vodca si tutunul ieftin; pentru muzica tarabanele pe care le ascultati in casti, cu volumul la maxim, intr-un mijloc de transport care nu scoate nici cel mai mic sunet; pentru plimbarile pe care le faceti pe peroane. va multumesc pentru cinspemiile de datzi in care m-ati facut nesimtita doar pentru ca am indraznit sa spun „pardon” in lupta mea de a nu pierde metroul; pentru promptitudinea cu care onorati comenzile on-line (din 10 martie si pana acum am citit si partea a 4-a… multumesc, nu mai am nevoie de „Eclipse”, am cumparat-o deja); pentru cozile pe care le faceti la bancomate si sistemele de self-banking; pentru subwoofer-ele pe care le mancati si patosul cu care va povestiti viata de familie/intima in locurile publice; pentru tigarile pe care le aruncati de la etaj fara sa va mai uitati DACA trece cineva pe strada; pentru vocabularul select si studiile aprofundate de care dati dovada de fiecare data cand deschideti gura.

nu in ultimul rand vreau sa va multumesc pentru ca ne faceti de ras peste tot pe unde va duceti. am pastrat asta la urma pentru ca mi s-a batut obrazul intr-o discutie purtata cu niste persoane din strainatate, lucrurile care le-au venit in minte cand le-am spus de unde sunt nu au fost deloc placute; ca sa va faceti o idee despre cum ne privesc cei din afara.

VA MULTUMESC!!!