Mdeah

Daca e sa bat pe cineva in blocu’ asta, primul pe lista ar fi baiatu’ vecinei de la 2. Enervant copil. Mai ceva ca ala de la 1 care striga de jos: mamaaaaaaaaaaaaaa, deschide!!!!!!!!!!!!!! (de parca interfonu’ ala e pus de decor acolo :-j).

Azi, dupa ce ca abia imi taram picioarele in fata blocului, cu un sictir si o fatza de copil amarat si obosit, ultimul lucru de care aveam chef era sa imi caut cheile. Vad ca se deschide usa la scara si zic: „asta e sansa mea”. Iese masa si apoi el. Ii fac semn sa imi tina si mie usa da’ el nici una, nici doua o tranteste. Sprintez eu (da, mai fac si d-astea din cand in cand =)) ) da degeaba. Usa a fost mai rapida. Ma uit inspre el, cu o privire plina de repros, da el ridica din umeri ca prostu. Explicatia a fost foarte plauzibila: mami se grabea la magazin.

Pai eu cred ca o sa-l bat cu tot cu masa, poate asa le vine mintea la tartacutza, ceea ce ma cam indoiesc. In fond, il compatimesc pe saracu’ copil… nu e vina lui ca e asa. Pana la 8 ani nu a iesit din casa si oriunde iesea era cu bodyguard (a se citi masa). De vreo 2 sau 3 ani cred l-am vazut fara ea pe afara. Daaaaaaaaar, asta nu inseamna ca e liber sau ceva in genu’. Din 5 in 5 minute da raportu (mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, pot sa ma duc in spate??? mamaaaaaaaaaaaaaaaaaa, vezi ca ma duc in spate la garaje!!! mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, vezi ca intru in scara!!!!!!) cu o voce pitigaiata extrem de enervanta. Nu da buna ziua (nu tin minte sa imi fi spus vreodata „buna”, desi EU il salut), tipa si o ia la sanatoasa daca vede un caine (si mie mi-e frica de ei, da’ nu tip cat ma tin plamani si nu incep sa plang) si inventeaza cele mai galagioase jocuri posibile. Nu de putine ori am vrut sa arunc cu pungi cu apa in el.

Cand vin eu de la munca masa il ia de la scoala. E clasa a 6-a (parca) la o scoala la 2 strazi distanta si doamna vecina inca il duce si il aduce, ca pe un copil de gradinita. Hai, am inteles cand era iarna si intuneric, da si acuma… Bine, ca nici cu masa nu mi-e rusine. M-am intalnit eu intr-o seara cu ea pe scari (thank God ca nu am lift-singurul motiv pt care ma bucur) si m-am speriat. Cobora de parca s-ar fi dus sa decapiteze pe cineva. Mi-a raspuns cu un „BUNA!!!” atat de repezit de m-a panicat in ultimul hal. M-am inchinat.

Nu e de mirare ca a lasat-o barba’su. Sincer. E dilie rau femeia aia si dusa RAU cu pluta pe Dambovita. Si ceea ce e si mai rau e ca asta micu’ are de suferit. Da eu tot il bat intr-o buna zi. Sa ma prinda in toane nasoale si o incurca.

Reclame