mare ti-e gradina, doamne!

si tot mai multi sar gardul!!!

zis sa treaca Pastele inainte sa ma apuc sa scriu asta, pentru ca nu avea rost sa stric farmecul unei asemenea sarbatori cu ganduri rele si urate. ca in fond si la urma urmei, se presupune ca asta trebuie sa insemne postul si abstinenta de 40 zile, nu? penitenta (impropriu spus), drumul spre iertarea pacatelor si etc.

numai ca ce mi-a fost dat sa vad vineri si sambata intrece orice imaginatie. vineri seara, mai mult tarata de maica-mea, mi-am afisat si eu fizicul in curtea bisericii, la denia mare. imbracata relativ normal, in blugi, tricou si hanorac. ca doar nu te duci acolo sa faci parada modei. ei bine, unele don’soare nu prea au inteles notiunea si sensul cuvantului „biserica”, unde toti sunt egali in fata lui Dumnezeu si unde trebuie sa fii umil si etc. ridicandu-mi ochii din lumanarea mea am vazut vreo 2 pitzipoance sosite la slujba ca la bamboo. covrigi de aur in urechi, 7 randuri de lanturi la gat, modele, forme si gramaje diferite, inele pe toate deshtele, chiar si 2 pe alocuri, pantofi cu toc, colanti cu sclipici si paete, tricou cu vedere la buric sunci, unghii de acril si par ars cu placa. la acestea se adauga cele 7 straturi de machiaj tencuiala de pe fata, ochii conturati cu tus, sprancene arcuite cu creionul si boticul dat cu tot tubul de gloss, lasand in urma o dara a ceea ce se voia a fi Chanel no. 5, dar cred ca mai degraba era un fel de Canalu’ numarul cinci. mai inainte mai zarisem inca 2 specimene din aceeasi rasa. si sa vezi chestie: se cunosteau!!! nu stiu de ce ma mira… sincer.

sa trecem peste pitzipoance, cocalari si paparude, ca era curtea plina de asa ceva. am remarcat in schimb rautatea romanilor si indiferenta lor. l-am vazut pe vecinul meu, care inainte de mos nicolae si-a pierdut si sotia si copilul intr-un accident de masina, el fiind pe bancheta din spate. impartea lumanari aprinse si mai mult se ruga de oameni sa primeasca lumina. putini au fost cei care au luat lumanarile. in momentele alea mi-a venit sa plang. imi tiuiau in creieri zgomotele claxoanelor din ziua inmormantarii. m-am cutremurat si n-am putut sa imi opresc un gand rautacios. bineinteles ca la flori a fost balamuc, toate babele impingandu-se sa ia ditamai bratu ca sa „le puna la pomi la radacina”. io stiam ca se pun pe la icoane, nicidecum la POMI! da in fine. am facut si eu rost de 1 si am pus-o sub perna, in spiritul traditiei. am visat ca ma programam la examenul auto, nicidecum vreun popescu sau ionescu sau … ma abtin sa dau alt nume =)).

balamucul de vineri a fost mic copil pe langa CIRCUL de sambata seara. aglomeratie mare in biserica, la luat lumina, ca mai apoi sa iasa toti in curte. dar bomboana de pe coliva civilizatiei bucurestene a fost in momentul in care s-au pus la bataie pachetele cu paine sfintita. tipete, urlete, bataie, politie, salvare. nu mi-a venit sa cred!!! pana si la tara oamenii sunt mai CIVILIZATI!!! dar ce sa stim noi, bucurestenii, ce e aia ordine si disciplina. noua ne trebuie politie sa ne dea amenzi si in noaptea de inviere, pentru ca ne comportam ca niste animale. la toate colturile de strada gramezi de coji de seminte si mucuri de tigari; oameni lasati fara telefoane chiar in curtea bisericii.

si atunci de ce va mai mira ca strainii ne vorbesc tot timpul de rau?

Reclame

Comentariile nu sunt permise.