film review: transformers revenge of the fallen

transformers_revenge_of_the_fallen06razboiul intre Autoboti si Decepticoni continua. michael bay (responsabil pentru succese ca Bad Boys, Bad Boys II, Transformers, dar si esecul numit Pearl Harbor) readuce in cinematografe lupta dintre Optimus Prime si Megatron, de data asta intra in joc si „The Fallen” liderul Decepticonilor. Scopul lor este ca Pamantul sa ajunga asemenea Cybertronului.

Un decepticon reuseste sa se infiltreze in satelitul armatei americane, afland astfel unde este „ingropat” Megatron (in Groapa Marianelor) si de asemenea unde se afla ultima bucata din All Spark. in acest timp Sam pleaca la facultate, insotit de parintii lui (e penibila faza cu maica’sa high in campus) dar descopera ca o bucata din Cub a ramas in jacheta lui. in momentul in care o atinge incepe sa vada semne care se dovedesc a fi indicii spre locul unde se afla ingropata o masinarie veche de milenii, care are puterea de a absorbi soarele. sam, impreuna cu mikaela, agentul simmons de la sectorul 7 (ajuns intre timp un macelar care furase dosarele secrete), colegul sau de camera leo (un blogger amator de stiri tari) si un mini-decepticon (robotelu asta face tot filmul) descopera matricea de care avea nevoie cel invins pentru a aduce la viata masinaria si care il putea reinvia pe Optimus Prime, singurul care putea sa-l ucida pe liderul decepticonilor. de cealalta parte, armata americana, condusa de maiorul Lennox (josh duhamel =p~ ) impotriva ordinului prezidential, se aliaza cu autobotii, care castigasera noi membri (gemenii sunt mortali) pentru a crea o diversiune si a-l proteja pe sam sa ajunga la Optimus. batalia se da in desertul egiptean, liderul Decepticonilor este invins, Megatron scapa cu viata si va urma si partea a treia.

decorurile sunt fantastice, incepand de la marele canion, piramidele de la gizeh si orasul petra din iordania; toate ascund cate ceva. megan fox joaca incredibil de prost, shia labeouf sa zicem ca e ceva de capul lui. in compensatie, robotii si efectele speciale sunt de nota 10. un film care merita vazut la cinema (sa simti cum trece prin tine sunetul).

pentru adeptii teoriilor conspirationiste, filmul asta are o surpriza pentru ei.

film review: knowing

inca un film apocaliptic. numai ca de data asta mai intervin si alti factori, cum ar fi extraterestri care NU distrug lumea, ci o salveaza si un sir de numere.

in 1959, la deschiderea unei scoli, copiii dintr-o clasa sunt rugati sa faca un desen despre cum ar arata viitorul. Lucinda, un fel de Cole Sear („I see dead people”), scrie o serie de numere dar nu apuca sa termine, fiind intrerupta de invatatoare. lucrarile sunt inchise in capsula timpului si deschise peste 50 ani.

john este profesor la institutul astronomic din massachusetts si tatal lui caleb, un pusti de 9 ani expert in limbajul semnelor, desi nu era surdo-mut. ca in filme, caleb primeste lucrarea lucindei. john descopera ca numerele au o logica, fiind datele, numarul de victime si coordonatele marilor dezastre de dupa 1960. in incercarea lui de a salva lumea de la dezastru vrea sa opreasca 2 nenorociri, fara succes insa.

ideea e ca filmul e aiurea. la inceput pare ceva de capu lui, dar finalul e de kkt rau. faza cu explozia solara si prajirea planetei a mai aparut si in „the core” (scenariu relativ posibil, avand in vedere situatia stratului de ozon), iar faza cu extraterestii e penibila. ceva gen: hai sa facem arca lui noe cu copiii care au fost cuminti.

app… la americani s-a lansat in martie. acum a aparut si dvd’ul. deci gasiti dvdrip-uri la greu.

unele stele nu mor niciodata

a murit regele! traiasca regele!

asta pentru ca Michael Jackson, desi a plecat la loc cu verdeata, va ramane pentru totdeauna in sufletele celor care l-au iubit si admirat si in memoria tuturor drept „the king of pop”. acum a devenit o legenda. nu mai conteaza ce a facut in viata lui (ca si-a renegat originea, zecile de operatii estetice, o sotie pe care n-a atins-o niciodata, 2 copii cu un mare semn de intrebare, cheltuieli exagerate s.a.m.d.), conteaza mostenirea muzicala pe care a lasat-o. melodii precum thriller, billie jean (preferata mea), dirty diana, you are not alone (de fiecare data cand ascult melodia asta ma iau fiorii pe sira spinarii), black or white, smooth criminal vor ramane pentru totdeauna. va fi mereu artistul cu cele mai scumpe videoclipuri (actori de prima mana de la hollywood, cum ar fi john travolta sau raposatul marlon brando), cu cele mai incendiare show’uri, cu un stil de dans unic. pun pariu ca fiecare dintre voi a ascultat, macar in copilarie, Michael Jackson.

toata stima si respectul pentru artist!

si ca tot suntem la capitolul „rest in pieces peace” a murit si farrah fawcet, ingerul blond al lui charlie in anii ’70.

1100

astazi am atins 1100 views… e bine, zic eu…

acum sa incep tirada de multumiri. multumesc tuturor celor cauta imposibiluri pe google, gen nr de telefon si adresa de e-mail a lui robert pattinson (fara voi nu as fi trecut de 500 =)) ), celor care vor sa stie daca acelasi de mai sus fumeaza (ohooo… si inca cum, camel gold daca va ajuta cu ceva… asta daca vreti sa va apucati de fumat sau sa schimbati tigarile si sa va faceti plamanii scrum =)) ), celor care vor sa isi mareasca nivelul de cunostinte si cauta legendele quileute (daca nu ar fi existat seria „amurg” nu cred ca s-ar fi inghesuit nimeni si nu cred ca a auzit cineva din romania de indienii quileute), celor care cauta lucruri serioase, cum ar fi recenzii de film si nu in ultimul rand celor care imi tin blogul la favorites (stiu ca sunteti acolo, dar nu vreti sa recunoasteti 😀 )

sa ne vedem cu bine la 2200 😀

film review: drag me to hell

mai pe romaneste e vorba de una care se duce dracului. la propriu.

un film prost si foarte scarbos. pacat de sam raimi. nu stiu de ce a primit nota 8 pe imdb. e aiurea :|. sau poate unde alison lohman joaca foarte prost. nu stiu. ideea e ca nu mi-a placut.

christine are o viata buna, o slujba perfecta dar viata ei ia o intorsatura dramatica cand la biroul de credite apare d-na ganush care urmeaza a fi evacuata din casa ei. femeia, cam ciudata, ii cere prelungirea termenului de restituire. christine, gandindu-se la postul de asistent manager, refuza solicitarea batranei. aceasta o roaga in genunchi dar sfarseste prin a se umili. profund indignata, baba pleaca nu inainte de a o avertiza ca „ea va fi cea care o va implora”. ajunsa in parcare, christine se intalneste din nou cu madam ganush, de data asta si mai urata, care o blesteama, aruncand asa zisa „lamia” asupra ei. din acel moment viata ei se schimba complet. un spirit malefic o bantuie si ii transforma viata intr-un iad. un medium o ajuta, trimitand-o la o femeie cu puteri mult mai mari decat ale lui. are loc o sedinta de spiritism si ea afla ca trebuie sa scape de nasturele blestemat inainte de rasaritul soarelui, dar si ca poate intoarce blestemul impotriva mortilor. se duce in cimitir unde era ingropata babaciunea aia (bah urata mai era :-o, numai cand ma uit la poza ei ma trec fiori pe sira spinarii ), o dezgroapa si ii da nasturele. numai ca lucrurile nu ies asa cum voia ea si a treia zi se duce dracului. la propriu.

efectele speciale si machiajul sunt singurele puncte forte ale acestui „cosmar” numit film. singurele faze de speriat sunt cele in care apare baba, mai urata si mai descompusa pe zi ce trece. in rest, numai faze de toata greata (ganush si proteza ei, cade baba moarta peste ea si inghite tot formolul, cina de la parintii lui, momentul din cimitir – unde, ca in filme, incepe din senin o ploaie torentiala, cu tunete si fulgere) si momente tragi-comice de toata jena. constantine a fost capodopera pe langa asta.

am invatat si eu ceva din filmul asta: sa nu refuzi batranicile, fie ele cat de urate si sa nu te pui cu tiganii. te blesteama astia de nu mai stii cum sa-ti revii (mama omida si ale ei facaturi si desfacaturi de cununii sunt o mica parte). si daca vine vreuna la voi sa va ghiceasca in carti, sa nu-i spuneti nu, ca nu stiti ce poate sa faca. si e chiar fain sa stii ce iti rezerva viitorul. oricum, ghicitoarele vorbesc in dodii si in termeni vagi, asa ca tre’ sa ghicesti si tu la randul tau ce vrea sa zica.

pacat. ma asteptam la mai mult de la filmul asta.

skittles are back!

va mai aduceti aminte, generatia pre-90, de bombonelele skittles? alea au fost dulciurile mele preferate mult timp. imi aduc aminte ca maica-mea imi spunea ca daca sunt cuminte imi ia ceva bun, ceva ce-mi place mie mult. astea si m&m erau rasplata „cuminteniei mele”.  apoi au disparut 😦 mai imi trimitea verisoara-mea din italia de craciun, da s-a lasat de sportul asta.

iar azi, cand m-am oprit la magazinul pe care il vizitez zilnic la ora 8 juma’ ca sa ma aprovizionez cu 300 ml de cafea, british sandwiches, pringles, cola light, tigari si reviste de stiinta, am dat cu ochii de ele. good old times. priceless. stiu, stiu, sunt nostalgica… dar ma bucur ca au aparut iar… imi era dor de ele :-<

poll

fac si eu un sondaj de opinie. sa-mi spuneti daca sa continui cu scrisul sau sa ma las de meserie. macar sa stiu un lucru: domne, publicul ma place au ba??? 😀 macar sa raspundeti sincer, ca nu ma supar. chiar si critica negativa e buna la ceva.