film review: drag me to hell

mai pe romaneste e vorba de una care se duce dracului. la propriu.

un film prost si foarte scarbos. pacat de sam raimi. nu stiu de ce a primit nota 8 pe imdb. e aiurea :|. sau poate unde alison lohman joaca foarte prost. nu stiu. ideea e ca nu mi-a placut.

christine are o viata buna, o slujba perfecta dar viata ei ia o intorsatura dramatica cand la biroul de credite apare d-na ganush care urmeaza a fi evacuata din casa ei. femeia, cam ciudata, ii cere prelungirea termenului de restituire. christine, gandindu-se la postul de asistent manager, refuza solicitarea batranei. aceasta o roaga in genunchi dar sfarseste prin a se umili. profund indignata, baba pleaca nu inainte de a o avertiza ca „ea va fi cea care o va implora”. ajunsa in parcare, christine se intalneste din nou cu madam ganush, de data asta si mai urata, care o blesteama, aruncand asa zisa „lamia” asupra ei. din acel moment viata ei se schimba complet. un spirit malefic o bantuie si ii transforma viata intr-un iad. un medium o ajuta, trimitand-o la o femeie cu puteri mult mai mari decat ale lui. are loc o sedinta de spiritism si ea afla ca trebuie sa scape de nasturele blestemat inainte de rasaritul soarelui, dar si ca poate intoarce blestemul impotriva mortilor. se duce in cimitir unde era ingropata babaciunea aia (bah urata mai era :-o, numai cand ma uit la poza ei ma trec fiori pe sira spinarii ), o dezgroapa si ii da nasturele. numai ca lucrurile nu ies asa cum voia ea si a treia zi se duce dracului. la propriu.

efectele speciale si machiajul sunt singurele puncte forte ale acestui „cosmar” numit film. singurele faze de speriat sunt cele in care apare baba, mai urata si mai descompusa pe zi ce trece. in rest, numai faze de toata greata (ganush si proteza ei, cade baba moarta peste ea si inghite tot formolul, cina de la parintii lui, momentul din cimitir – unde, ca in filme, incepe din senin o ploaie torentiala, cu tunete si fulgere) si momente tragi-comice de toata jena. constantine a fost capodopera pe langa asta.

am invatat si eu ceva din filmul asta: sa nu refuzi batranicile, fie ele cat de urate si sa nu te pui cu tiganii. te blesteama astia de nu mai stii cum sa-ti revii (mama omida si ale ei facaturi si desfacaturi de cununii sunt o mica parte). si daca vine vreuna la voi sa va ghiceasca in carti, sa nu-i spuneti nu, ca nu stiti ce poate sa faca. si e chiar fain sa stii ce iti rezerva viitorul. oricum, ghicitoarele vorbesc in dodii si in termeni vagi, asa ca tre’ sa ghicesti si tu la randul tau ce vrea sa zica.

pacat. ma asteptam la mai mult de la filmul asta.

skittles are back!

va mai aduceti aminte, generatia pre-90, de bombonelele skittles? alea au fost dulciurile mele preferate mult timp. imi aduc aminte ca maica-mea imi spunea ca daca sunt cuminte imi ia ceva bun, ceva ce-mi place mie mult. astea si m&m erau rasplata „cuminteniei mele”.  apoi au disparut 😦 mai imi trimitea verisoara-mea din italia de craciun, da s-a lasat de sportul asta.

iar azi, cand m-am oprit la magazinul pe care il vizitez zilnic la ora 8 juma’ ca sa ma aprovizionez cu 300 ml de cafea, british sandwiches, pringles, cola light, tigari si reviste de stiinta, am dat cu ochii de ele. good old times. priceless. stiu, stiu, sunt nostalgica… dar ma bucur ca au aparut iar… imi era dor de ele :-<