Happy New Year!

i know, i know, mai e pana diseara, da’ am prins si eu 2 secunzi liberi in febra asta numita generic „pregateala” si am zis sa va urez si voua, my dear readers, un an nou de 10 ori mai bun decat asta din care mai sunt 12 ore.

dorinte pt noul an nu mai am… ca tot ce mi-am dorit sa mi se indeplineasca pe 2009 nu s-au indeplinit nici macar pe jumate. nu tu licenta, nu tu permis, nu tu nimic. am avut parte numai de lucruri nasoale, imbolnaviri, crize, stres, suparari, etc. m-am pricopsit si cu tampenia asta pe tiroida, ce frumoooos. pana si acvaria, in horoscop, mi-a prezis numai de „bine”: „ZODIA SCORPIONULUI IN 2009: Cuvintele-cheie ale anului: Mâhniri, necazuri, jigniri, cearta, distantare, atmosfera apăsătoare sau ostila, plictiseala, lipsa de orizont, deprimare, indispozitie, dezinteres, lipsa de stimulente, insatisfactii.” ca sa vezi… exact de astea am avut parte tot anul. ca sa nu mai zic… la capitolul dragoste am stat si mai prost. „Datorită suferintelor din amor care vor condimenta tot anul, nu se poate vorbi de noroc în iubire, dar de provocări frecvente – da! Totusi, nu este exclus ca, după schimbări si renuntări, să apară si acea relatie mult dorită care să ducă la formarea unei familii.” acea relatie NU a aparut, o astept in 2010 =)). o sa dau DELETE la anul 2009 din istoricul lungii mele existente de 22 ani. o sa refuz sa-mi amintesc de anul asta… nu vreau sa-mi mai incarc memoria cu lucruri inutile si care dor.

pentru 2010 am planuri mari. da de fapt, nici nu-mi mai fac planuri, ca oricum nu iese cum vreau eu. o sa las totul sa vina de la sine, sa vedem ce-o iesi. vreau in schimb sa scap de senzatia nasoala pe care o am de fiecare data inainte sa se intample ceva rau.

2010 se anunta un an bun… (mda, asa am zis si de 2009)teoretic da dragostea peste mine. TARE as vrea sa vad chestia asta si la modul practic. mi-a ajuns atata timp singura. 😐 si pana nu vad, nu cred. nu vreau sa mai cred. nu vreau sa-mi mai fac iluzii, sa umplu butoiasul cu sperante si apoi sa cad in gol. mi-a ajuns :|. ce-o fi o fi. ce e al meu e pus deoparte… acolo, undeva, TREBUIE sa existe unul si pt mine.

si daca ar fi sa fac un TO DO LIST pe 2010, ar suna cam asea:

  1. Get a BF (da unu’ bun)
  2. Delete HI5 account =))
  3. Do bungee jumping
  4. Stop drinking =))))))))) (yeah, sure, stai asea pana la prima iesire in club =)))))))
  5. Sa ajung la Praga/Barcelona/Amsterdam/Lisabona/oriunde in afara de Bucuresti : ))

acestea fiind spuse, AUFWIEDERSEN 2009 (duce-te-ai la dracu’ sa-l faci ghem), WELCOME 2010.

LA MULTI ANI!

film review: the time traveler’s wife

ce poti sa faci intr-o seara urata de decembrie, cand pica lumina? aprinzi lumanarile din casa, alea puse deoparte pt seri romantice, si te pui pe uitat la filme.

eu, una, asta am facut. bineinteles dupa ploaia de injuraturi la adresa astora de la ENEL, ca mi-a murit 1 telefon, a trebuit sa cobor 4 etaje pe intuneric sa il bag pe frati-miu in scara si mi s-au consumat si lumanarile… tre sa iau altele =))

ca tot mai dura laptopu’ aproape 2 ore pe acumulatori, m-am pus pe filme romantice. si uite asa am ajuns sa vad „the time traveler’s wife”.

gizas, cat am plans la filmu’ asta. n-am mai dat atata apa la soricei de la reintalnirea cu „the notebook”, de acum cateva luni. si tre’ sa fii de piatra sa nu-ti smulga o lacrima. macar una.

ecranizare dupa best-seller (ca doar e la moda, ce pnm), filmul are drept personaj principal pe henry, un barbat care, atunci cand se afla in stare de stres, presiune, simtea emotii puternice sau pur si simplu, calatorea in timp. inainte si inapoi, trecut si viitor. de fiecare data fara haine (aaaahhhh… eric bana cum l-a adus mamica lui pe lume 8-> ). in desele sale calatorii in trecut, el o intalneste pe claire, inca de pe vremea cand era o copila. de atunci, fata se indragosteste de el si il asteapta de fiecare data, in aceeasi poiana, punandu-i si haine. astfel, peste cativa ani, claire ajunge sa se indragosteasca de el si sa se casatoreasca. de aici si numele filmului.

de ce e EA personajul principal si nu el? pentru ca filmul vrea sa arate cate are ea de indurat din cauza anomaliei lui (henry suferea de o anomalie genetica). el o lasa singura in noaptea nuntii, de craciun, de anul nou, de obicei de fiecare data cand le era lumea mai draga, in mod involuntar. iar ea rabda cu stoicism (ca doar stia la ce se inhama atunci cand l-a luat de barbat), trece prin 2 avorturi (copilul mostenea boala) dar pana la urma reuseste sa aduca pe lume o fetita, pe alba.

astept filmul asta din august. de 4 luni sper la o varianta mai buna, orice in afara de cam, dar pana la urma am zis sa-mi calc pe inima. si cum am spus mai sus, n-am mai plans intr-un asemenea hal de la „the notebook”. si mi-am promis ca nu ma mai uit la chick-flicks pana dupe sarbatori, dar n-am putut rezista tentatiei. 1 la mana reuneste doi dintre actorii mei preferati si anume eric bana (ala de-l omoara brad pitt  in „troy” 😦 sau capitanul nero din noul star trek) si Rachel McAdams (cum spuneam, the notebook). si 2 la mana e una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste vazuta intr-un film. :X

daca il mai gasiti inca pe la cinema, merita fiecare banutz dat, atat pe bilet, cat si pe floricele. si pe servetele. sau daca il vedeti acasa, a se urmari in serile ploioase, la lumina lumanarilor (NU cand e cadere de tensiune, ca in cazul meu =))), cu iubitu/a (cine are… cine nu, sa-si imagineze ca are).

si am apucat sa-l vad si p-asta pe 2009 :D.

film review: dorian gray

deci DA! astept filmul asta de 3 luni mari si late si in sfarsit am apucat sa-l vad. am nevoie de 2 secunde sa-mi revin =))

asa… povestea e in felul urmator: dorian gray (ben barnes), un tanar naiv si relativ tampitzel vine in londra pentru a intra in posesia unei mosteniri lasate de bunicul sau, recent plecat la loc cu verdeata. este introdus in societate de catre basil hallward, un cunoscut pictor al vremii. in lumea cruda a petrecerilor (plictisitoare de altfel, cel putin pt mine) il cunoaste pe lordul henry wotton (colin firth), un individ frustrat, cinic si misogin, care incepe sa-i umple capul credulului dorian numai cu gargauni.

astfel, dorian face saltul de la adolescentul inocent la barbatul crud si lipsit de scrupule, ambitios si fara limite. inainte de metamorfoza asta, de la omida la fluture, basil face portretul tanarului, surprinzand puritatea si candoarea varstei. vazand tabloul, dorian isi aminteste de vorbele lui henry si filozofelile lui cu si despre batranete si ii vine o idee fantastica si nemaipomenita: sa imbatraneasca tabloul in locul lui, sa poarte tabloul urmele pacatelor sale. „How sad it is! I shall grow old, and horrid, and dreadful. But this picture will remain always young. It will never be older than this particular day of June. . .   If it was only the other way! If it was I who were to be always young, and the picture that were to grow old! For this–for this–I would give everything! Yes, there is nothing in the whole world I would not give!”

incepand cu acel magic moment, dorian incepe sa traiasca viata la maximum. se indragosteste de o actrita de mana a doua (sybil vane), pe care o paraseste ca un dobitoc (barbatii vor fi aceiasi, indiferent de epoca in care traiesc). nu inainte sa-si faca omu’ treaba cu ea =)). iar sybil, profund ranita, se omoara. asta deschide drumul catre schimbarea tabloului, care incepe sa se urateasca, incepe sa poarte semnele pe care le-ar fi lasat in sufletul sau. din momentul ala, tabloul devine oglinda sufletului lui dorian gray.

iar asta, constient de situatie, incepe cu destrabalarea. si inca ce destrabalare… opium la greu, orgii, petreceri peste petreceri, futea tot ce prindea, partide de sex cu fetishuri („his desires unthinkable”) si tot asa. intre timp, portetul devine obsesia lui, iar el ajunge la apogeul paranoiei, omorandu-l chiar si pe basil cand ii arata ce a ajuns capodopera lui.

hotarat sa se schimbe, pleaca din londra pentru 20 ani, intorcandu-se si gasind pe toata lumea schimbata, mai pe romaneste, cu un picior in groapa, numai el arata ca la 18 ani, exact la fel, neschimbat si fara nici un rid (vreau si eu unu care la 40 ani sa arate ca unu’ de 20 =))). numai ca fostii lui prieteni isi dau seama ca e ceva in neregula cu el si incep sa-l evite. in decor intra si fiica lui henry, emilly (rebecca hall), de care dorian se indragosteste (sau ma rog, asa ne minte). in asemenea circumstante, el hotaraste sa se schimbe, numai ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba. si asa ajunge sa distruga portretul, practic autodistrugandu-se. dupa experienta asta, tabloul revine la frumsetea de alta data.

avand in vedere papushelul ala de ben barnes in rolul lui dorian, am fost umpic socata la primele scene (e inutil sa spun ca am salivat timp de 1 ora jumate), dar apoi m-am obisnuit. am avut cam aceeasi reactie ca si la „little ashes”. e un soc pentru oricine il stie pe ben barnes drept printul caspian (8->).  ca cititor al cartii, am ceva de obiectat. filmul e un pic deraiat de la partea epica a cartii, mai ales prin introducerea lui emilly wotton, personaj inexistent (una mai urata nu gaseau??? aia e moartea pasiunii). regizorul a motivat inutilitatea asta pentru a da un plus de dramatism, pentru a suda mai tare legatura dintre henry si dorian. in schimb, filmul pluseaza la alte capitole: decoruri, costume, ilustrarea perfecta a dorintelor lui dorian (in carte sunt doar menionate cu subinteles… ce mare lucru era sa spuna: „toate femeile treceau prin patul lui” sau „participa la orgii si destrabalari de neimaginat”), ben barnes shirtless (=p~), coloana sonora (iti da fiori pe sira spinarii) si efecte speciale. traim in era tehnologiei, deci efectele speciale sunt un must-have in orice film. iar in „dorian gray” ele aduc la viata portretul, care devine un personaj in sine, cu propria vointa.

si uite asa, din listoiul de must-see au mai ramas doar 3. 2 le vad la anul (cronicile din narnia si sherlock holmes) si 1 sper sa apuc pe 2009 (time traveler’s wife). :-< tempus fugit 😦

P.S. daca o sa am un baiat, o sa-l cheme DORIAN. imi place la nebunie cum suna numele asta 🙂

Craciun fericit!

Craciun fericit to everybody! Sper ca mosul v-a adus tot ce va doreati, ca ati avut bradul plin, liniste in suflet, iubire si toate lucrurile frumoase :).

Mie mi-a adus nu chiar ce-mi doream, dar mi-a placut. sa mai vina 😀

P.S. mi l-a adus pe Dorian Gray :x. asta da CRACIUN FERICIT!!!

1989-2009

20 ani. 20 ani de la caderea comunismului, de la executarea cuplului ceausescu, de la instalarea democratiei.

intrebare de 10 puncte: e mai bine acum?

p.s. azi e solstitiul de iarna. cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte 🙂

film review: avatar

speechless! jos palaria! ce mai vreti voi… filmul asta e FENOMENAL!!! abia astept sa-l vad si la IMAX. 8->

povestea e relativ simpla si a mai fost intalnita prin productiile hollywood-iene, dar efectele speciale fac tot filmul. desi eu l-am vazut intr-un format TS, culorile si luminile m-au lasat masca.

ideea filmului e urmatoarea: undeva in viitor, peste vreo 200 ani, americanii (ca deh, ei is cei mai dastepti dintre dastepti) gasesc o planeta, undeva in imensitatea universului, pe nume Pandora (vreo aluzie mitologica???), o planeta asemanatoare cu pamantul, locuita de o rasa umanoida, asa numitii Na’vi (aia albastrii), deloc bucurosi de oaspeti. si ce se gandesc geniile militare americane? sa creeze niste „avatare”, adica niste indivizi Na’vi dupa chipul si asemanarea oamenilor. si se mai gandesc ei sa trimita un spion, pe Jake, un veteran de razboi paralizat, ca sa se infiltreze in randurile bastinasilor. numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ…

lasand la o parte cliseele cinematografice atat de evidente, filmul asta e o capodopera. atat din punct de vedere vizual, cat si al coloanei sonore.

MERITA!!!

vin sarbatorile

zapada e, sarbatorile vin, numai ca eu nu prea am intrat in atmosfera. nu stiu de ce… dar nu simt nimic special. e la fel de rece ca si anul trecut… hai sa nu fiu chiar atat de pesimista, e umpic mai caldutz. si asta pentru ca incep sa reumplu butoiasu cu sperante desi domnu’ e scos din schema, ca in fiecare an iar eu sunt trista… nimic nou sub soare.

de-as putea sterge 2009 din viata mea ce bine ar fi. ca fost un an de tot rahatul. si va mai fi, pana pe 31 decembrie. astept cu nerabdare 2010. dar pana atunci mai sunt… ihmmmm… 11 zile 😕

si a nins

dreams DO come true :D. eu azi noapte am visat ca ninge. si ca ma uitam fascinata la fulgii de zapada care cadeau pe maneca de la haina. (e de bine, va zic eu. e de foarte bine :D)

si azi de dimineata, pe la vreo 6 juma’, o aud pe maica-mea: vezi cum te imbraci, ca afara ninge. m-am intors frumusel pe partea ailalta, zicand eu in sinea mea: s-o crezi tu ca mai merge faza de sambata, cu „TREZESTE-TE! NINGE!!!” si cand m-am trezit pe la vreo 7… SOC (nu, nu m-am maritat =)) ) totul era alb. si NINGEA!!! asa frumos :X exact ca in visul meu :).

si ce ninsoare a tras azi… a paralizat traficul, s-a facut noroi, acum e patinoar. maine ma duc la munte =))

the hotel room

Camera de hotel arăta jalnic. Încă de la uşă i-a lovit mirosul înţepător de mucegai şi umed, potrivit pentru un mormânt vechi de câteva sute de ani. Aspectul micuţei camere era dezolant.. Abia sosiţi de la Rio, unde fuseseră cazaţi în camere mari, luminoase şi luxoase, o încăpere la mansarda unui hotel de 2 stele, singurul dintr-un orăşel sărac şi uitat de lume nu era chiar ceea ce îşi doreau sau ceea ce aşteptau.

În stânga, după uşă, era un cuier pom ruginit, a cărui umbră arunca pe perete forme înspăimântătoare. În dreapta se afla o uşă care, după formă şi aspect, părea a fi de la baie, cu vopseaua căzută şi plină de pete. Uşa balconului se clătina în adierea uşoară a vântului fierbinte, agitând o bucată veche de perdea, roasă de timp. În faţa lor, însă, era un adevarat coşmar. Un singur pat, pentru o singură persoană, trona în mijlocul camerei mai mult goală. Ea se îngălbeni la faţă iar el rămase pironit. Era imposibil. Iniţial ceruseră două camere. Li s-a spus că hotelul este plin şi că mai au disponibilă o singură cameră, pentru două persoane. Era de înţeles că era vorba de o cameră cu două paturi. În schimb au primit o cameră cu un singur pat, la mansardă. Oroarea lor nu a fost că aveau de împărţit patul sau că nu ar fi avut loc ci faptul că biata piesă de mobilier abia se mai ţinea pe cele 4 picioare. Arăta ca o cameră dintr-un hotel bântuit, din filmele horror ieftine.

Îşi puse bagajul pe un dulăpior şi se aşeză pe pat. Acesta trosnea din toate şuruburile şi încheieturile, scoţând un scârţâit enervant la fiecare mişcare. Era clar… nopţile lor aici nu aveau să fie prea liniştite. Dupa nici 20 minute fata se întoarse cu braţele pline de pungi şi pături.

-Unde ai fost? O întrebă el iscoditor.

-Până la magazinul din colţ. Aveam nevoie de câteva lucruri mărunte, cât să ne facem şederea în acest loc oribil mai plăcută. Uite… ai aici săpun lichid, spirt, faşă de bumbac, dezinfectant şi odorizant de cameră. Miroase frumos… uite, şi îi întinse cutiuţa, a mărgăritar. Am luat suc de portocale. Nu ştiu care îţi place în mod special, aşa că am cumpărat ceva universal valabil. Ai aici batoane de cereale, ciocolată, floricele, cartofi, cafea la doză şi apă. În caz că ţi se face foame sau sete. Fata îi zîmbi larg, dar el observă că avea ochii roşii.

Într-o oră curăţenia şi dezinfectarea erau gata. El puse odorizantul în priza şubredă de lângă pat şi ieşi pe balconul îngust, unde ea stătea lungită într-un balansoar şi fuma tacticos un Dunhill lung, sorbind din cafeaua rece şi pierdută în gânduri. Era atât de prinsă în labirintul propriei minţi încât nici nu l-a auzit când a intrat.

A tresărit uşor când el a atins-o delicat pe mână. Pentru prima oară, după aproape o lună, privirile celor doi se încrucişară. Ochii ei gri-verzui ca de gheaţă s-au oprit pentru câteva secunde în ai lui, contrastând izbitor cu văpaia din ochii lui de un căprui închis, aproape negri. Privirea îi fugi la chipul lui, care până acum câteva zile i se părea banal, copilăresc. Însă de atunci avea impresia că în fiecare zi se maturizează, lăsând în urmă copilul şi scoţând la suprafaţă omul matur, bărbatul din el. Îl ştia de puţin timp, cam de o lună, dar încă de la început el a fascinat-o prin modul său de a fi, a reuşit să mai topească din zidul de gheaţă cu care se înconjurase ea prin zâmbetul lui cald şi sincer şi prin focul din ochi.

Ea se ridică şi intră în cameră. Mirosul era insuportabil, odorizantul amestecându-se cu mucegaiul şi umezeala. Se aşeză pe pat şi prima ei dorinţă a fost să se întindă şi să se odihnească. Dar renunţă rapid la idee, din pricina zgomotului sâcâitor. A luat în grabă două pături, două cutii de suc, un pachet de ţigări şi a ieşit cu ele pe balcon. În balansoar stătea el, cu privirea pierdută în zare şi încruntat, ca şi cum ar fi încercat să descifreze cărei companii aeriene îi aparţinea avionul care tocmai lăsa dâre pe cer. Cand a auzit-o intrând a întrerupt meditaţia în care căzuse şi a luat păturile din mâna ei. Una a împăturit-o şi a tranformat-o în pernă iar pe cealaltă a pus-o pe spătarul balansoarului. Ea se uita nedumerită, neînţelegând ce avea de gând să facă.

El s-a aşezat primul, rezemându-se de spătar. Apoi i-a făcut semn să vină şi să se aşeze lângă el.

-E mult mai confortabil decât patul, îi spuse făcându-i cu ochiul, ca pentru încurajare. Cel puţin nu scârţâie.

Ea se aşeză în braţele lui, lipindu-şi spatele de pieptul lui iar el o înveli în pătură. Erau doar ei doi, lipiţi unul de celălalt, într-un balansoar. Doar ei doi şi restul lumii. Nu auzeau certurile din curtea de vis-a-vis, scandalul de la două etaje mai jos, zgomotul străzii. El îi şoptea frazele la ureche, pentru a păstra atmosfera unui asemenea moment, făcând-o să se cutremure de fiecare dată când îi simţea răsuflarea caldă pe gât.

mos nicolae

la copiii care au fost cuminti ar fi trebuit sa vina mosul. stiti voi… aburelile alea de 2 lei, cu care ne minteau ai nostri parinti, cand eram mici. eu mi-am pus baschetii la usa si surprizaaa: a venit mos niciolaie.

ce mi-a adus mie? pai, sa incepem cu inceputul: o zi de munca (sa-mi bag pl de nu e pt ultima oara cand mai fac munca in folosul comunitatii) si cam tot ce aveam nevoie. bine, a cam dat el rateu la un aspect, dar poate mos craciun reuseste imposibilul si inevitabilul.

si ah… sa nu uit… pentru ca nu am fost chiaaaar atat de cuminte, mi-a adus si o nuielusa. varianta 2.0 =))