the hotel room

Camera de hotel arăta jalnic. Încă de la uşă i-a lovit mirosul înţepător de mucegai şi umed, potrivit pentru un mormânt vechi de câteva sute de ani. Aspectul micuţei camere era dezolant.. Abia sosiţi de la Rio, unde fuseseră cazaţi în camere mari, luminoase şi luxoase, o încăpere la mansarda unui hotel de 2 stele, singurul dintr-un orăşel sărac şi uitat de lume nu era chiar ceea ce îşi doreau sau ceea ce aşteptau.

În stânga, după uşă, era un cuier pom ruginit, a cărui umbră arunca pe perete forme înspăimântătoare. În dreapta se afla o uşă care, după formă şi aspect, părea a fi de la baie, cu vopseaua căzută şi plină de pete. Uşa balconului se clătina în adierea uşoară a vântului fierbinte, agitând o bucată veche de perdea, roasă de timp. În faţa lor, însă, era un adevarat coşmar. Un singur pat, pentru o singură persoană, trona în mijlocul camerei mai mult goală. Ea se îngălbeni la faţă iar el rămase pironit. Era imposibil. Iniţial ceruseră două camere. Li s-a spus că hotelul este plin şi că mai au disponibilă o singură cameră, pentru două persoane. Era de înţeles că era vorba de o cameră cu două paturi. În schimb au primit o cameră cu un singur pat, la mansardă. Oroarea lor nu a fost că aveau de împărţit patul sau că nu ar fi avut loc ci faptul că biata piesă de mobilier abia se mai ţinea pe cele 4 picioare. Arăta ca o cameră dintr-un hotel bântuit, din filmele horror ieftine.

Îşi puse bagajul pe un dulăpior şi se aşeză pe pat. Acesta trosnea din toate şuruburile şi încheieturile, scoţând un scârţâit enervant la fiecare mişcare. Era clar… nopţile lor aici nu aveau să fie prea liniştite. Dupa nici 20 minute fata se întoarse cu braţele pline de pungi şi pături.

-Unde ai fost? O întrebă el iscoditor.

-Până la magazinul din colţ. Aveam nevoie de câteva lucruri mărunte, cât să ne facem şederea în acest loc oribil mai plăcută. Uite… ai aici săpun lichid, spirt, faşă de bumbac, dezinfectant şi odorizant de cameră. Miroase frumos… uite, şi îi întinse cutiuţa, a mărgăritar. Am luat suc de portocale. Nu ştiu care îţi place în mod special, aşa că am cumpărat ceva universal valabil. Ai aici batoane de cereale, ciocolată, floricele, cartofi, cafea la doză şi apă. În caz că ţi se face foame sau sete. Fata îi zîmbi larg, dar el observă că avea ochii roşii.

Într-o oră curăţenia şi dezinfectarea erau gata. El puse odorizantul în priza şubredă de lângă pat şi ieşi pe balconul îngust, unde ea stătea lungită într-un balansoar şi fuma tacticos un Dunhill lung, sorbind din cafeaua rece şi pierdută în gânduri. Era atât de prinsă în labirintul propriei minţi încât nici nu l-a auzit când a intrat.

A tresărit uşor când el a atins-o delicat pe mână. Pentru prima oară, după aproape o lună, privirile celor doi se încrucişară. Ochii ei gri-verzui ca de gheaţă s-au oprit pentru câteva secunde în ai lui, contrastând izbitor cu văpaia din ochii lui de un căprui închis, aproape negri. Privirea îi fugi la chipul lui, care până acum câteva zile i se părea banal, copilăresc. Însă de atunci avea impresia că în fiecare zi se maturizează, lăsând în urmă copilul şi scoţând la suprafaţă omul matur, bărbatul din el. Îl ştia de puţin timp, cam de o lună, dar încă de la început el a fascinat-o prin modul său de a fi, a reuşit să mai topească din zidul de gheaţă cu care se înconjurase ea prin zâmbetul lui cald şi sincer şi prin focul din ochi.

Ea se ridică şi intră în cameră. Mirosul era insuportabil, odorizantul amestecându-se cu mucegaiul şi umezeala. Se aşeză pe pat şi prima ei dorinţă a fost să se întindă şi să se odihnească. Dar renunţă rapid la idee, din pricina zgomotului sâcâitor. A luat în grabă două pături, două cutii de suc, un pachet de ţigări şi a ieşit cu ele pe balcon. În balansoar stătea el, cu privirea pierdută în zare şi încruntat, ca şi cum ar fi încercat să descifreze cărei companii aeriene îi aparţinea avionul care tocmai lăsa dâre pe cer. Cand a auzit-o intrând a întrerupt meditaţia în care căzuse şi a luat păturile din mâna ei. Una a împăturit-o şi a tranformat-o în pernă iar pe cealaltă a pus-o pe spătarul balansoarului. Ea se uita nedumerită, neînţelegând ce avea de gând să facă.

El s-a aşezat primul, rezemându-se de spătar. Apoi i-a făcut semn să vină şi să se aşeze lângă el.

-E mult mai confortabil decât patul, îi spuse făcându-i cu ochiul, ca pentru încurajare. Cel puţin nu scârţâie.

Ea se aşeză în braţele lui, lipindu-şi spatele de pieptul lui iar el o înveli în pătură. Erau doar ei doi, lipiţi unul de celălalt, într-un balansoar. Doar ei doi şi restul lumii. Nu auzeau certurile din curtea de vis-a-vis, scandalul de la două etaje mai jos, zgomotul străzii. El îi şoptea frazele la ureche, pentru a păstra atmosfera unui asemenea moment, făcând-o să se cutremure de fiecare dată când îi simţea răsuflarea caldă pe gât.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s