blonda si tehnologia

fiind sambata seara si neavand nici o propozitiune de a iesi in oras, am zis sa fac si eu un pustiu de bine si sa-l scot pe mister F, a se citi FRATI-MIU, la film, drept rasplata ca a terminat semestrul fara nici o corijenta. zis si facut.

am stabilit noi de comun acord (una din acele zile din an cand cadem amandoi la pace) sa mergem sa vedem avatar, 3D. el nu-l mai vazuse, eu am zis sa nu mor proasta si sa nu vad o asemenea capodopera cinematografica asa cum trebuie vazuta (eu vizionasem filmu in format TS, la un ecran de 15″ de laptop).

prima chestiune nasoala: locuri in randul 3, la marginea din stanga. foarte naspa… a trebuit sa stau cu gatul sucit sa pot vedea ceva ca lumea.

a doua chestiune nasoala: taranii care vin pentru prima data la un film 3D si care nu isi tin debitul verbal pentru ei („baaaaaaaaa, ia uite coaaaaaaaae ce fain eeeeeee”) si blondele care fac cunostinta cu tehnologia mileniului 3.

daca prima categorie umpluse sala, sa nu mai punem la socoteala si ringtonurile cu manele si pozele facute cu telefonul („fa-mi baaaa poza de haifaiv, sa vada lumea ca am fost la cinema, ce plm”) si pe care am preferat sa o ignor, avand in vedere ca sunt deja obisnuita cu astfel de taranisme (asta vara, la harry potter 6 venisera unii cu sacosile de la cora, cu cola la 2 litri si punga de seminte, intr-un cinematograf care de vrea a fi select), pe cele din a doua categorie nu am avut cum sa le ignor, avand in vedere ca o reprezentanta statea chiar langa mine.

inca dinainte sa ruleze filmul, a inceput gagica cu glume rasuflate pe seama ochelarilor, pe care ii cauta ca disperata (si ochelarii erau pe cap), apoi a inceput sa tipe „cine vrea sa faca schimb de locuri cu noi???” (nu-si dorea nimeni locurile alea, asta era clar). durerea cea mare a fost in timpul filmului, pentru ca a trancanit fara oprire timp de 2 ore jumate. mai intai a vociferat ca „ala mai are un pic si vine peste mine”, apoi „uite iubitule, daca intind mana ating ferigile”, sperieturi si tresarituri la fiecare faza, tragedie mare la sarituri si cazaturi („vaaaaaaai, a cazuuuuuuuuuut”) si bineinteles intrebari de genul: da de ce aia, da de ce ailalta. la sfarsit a concluzionat gagica: „eu n-am inteles nimic din filmul asta!”

desi stiam cam ce se intampla, am preferat sa tac si sa nu-i dezvalui lui mister F nimic, sa-l las sa savureze fiecare minutel din cele 2 ore si jumatate cat a durat. si m-a bucurat enorm sa aud ca i-a placut. iar eu m-am autodepasit, pentru simplul motiv ca am stat pironita pe scaun tot filmul si sa am mereu impresia ca e prima data cand il vad.

pacat insa ca nu m-am putut bucura complet de imaginile din film din cauza vecinilor de scaun… concluzie: o blonda nu trebuie dusa la film 3D… si nici la avatar… pentru ca oricum nu ar intelege nici daca ar vedea ice age =))

Anunțuri

broken strings

era o melodie a lui james morrison cu nelly furtado si care asa se chema, broken strings. si e la un moment dat strofa asta: „Oh it tears me up/I tried to hold on but it hurts too much/I tried to forgive but it`s not enough/To make it all OK”.

you broke my heart, you moron! you broke it so long ago! and guess what… it’s still bleeding. and i tried to forget… but it’s impossible. you should appreciate the fact that i was able to FORGIVE!

The train station

Lily stătea pe băncuţa de pe marginea peronului fumând ţigară după ţigară. Inima îi batea atât de tare încât în liniştea ce domnea în gara micuţă îşi putea auzi bătăile. “O să fie bine, o să fie bine”, îşi repeta mereu. Nu avea de ce să-i fie teamă. Aştepta momentul ăsta de 2 ani. 2 ani de speranţe, temeri, bănuieli şi lacrimi ascunse. Fumul ţigărilor se risipea în aerul rarefiat de munte ca o perdea purtată de vânt. Cu un ticăit tare şi lent după fiecare minut, menit să îi încerce chiar şi pe cei cu nervi de oţel, ceasul din gară anunţa ora 14:00. “Încă 10 minute…” Stinse ţigarea fumată pe jumătate cu talpa pantofului şi se ridică de pe bancă. Pentru prima oară în doi ani îşi simţea plămânii îmbibaţi de tutun şi un râcâit în gât. Se uită la pachetul de Marlboro din mâna ei şi pentru moment a avut imboldul de a-l arunca.  Adrenalina îi pulsa în vene şi o ardea ca un acid. Tâmplele îi zvâcneau şi îşi simţea inima bătând asemenea unei tobe. Bum… bum… bum…

Se uită în zare. Pe colina înverzită se zărea silueta neagră a unei locomotive. Îi zumzăiau timpanele şi toată lumea se învârtea în jurul ei. Momentul pe care îl aştepta cu atâta ardoare era la nici 1 km de ea. 900… 800… 700… trenul se apropia rapid. “Vagonul 3” îşi repeta în gând, numărând ferestrele primului vagon. Trenul se opri cu un scârţait puternic de roţi; o rafală de aer cald si miros de fier încins se împrăştie în atmosferă. Uşile vagoanelor se dechiseră şi din ele coborau tot felul de oameni, persoane pe care nu le mai văzuse niciodată, dar pe care avea impresia că le cunoaşte de o viaţă. Se uită în stânga şi în dreapta după silueta mult aşteptată, însă nici una nu se potrivea cu cea a lui Connor.

Deodată cineva o bătu pe umăr. Tresări şi se întoarse brusc, din reflex. Conducătorul de tren o întrebă:

-Doamnă, sunteţi bine? Arătaţi cam răvăşită.

-Sunt bine, mulţumesc. Am avut impresia că… nu mai contează… Mă scuzaţi. Se întoarse pe călcâie şi se pregătea să păşească spre capătul trenului când o voce stinsă, dar totuşi familiară, strigă în urma ei:

-Liliana Marie Anderson? Lily?

Se răsuci şi îl zări pe Connor. Stătea acolo, chiar în faţa ei, cu braţele întinse. Ceva se schimbase la el. Era mult mai slab, faţa lui cândva frumoasă era acum palidă şi suptă, ochii lui negri pătrunzători nu mai păstrau nimic din licărul de altă dată. Cercuri vineţii înconjurau acei ochi de care Lily se îndrăgostise şi care erau imposibil de confundat. Chipul său atât de frumos avea acum un aspect cadaveric. O strânse în braţe şi se uită adânc în ochii ei verzi, savurând din plin strălucirea lor, strălucire de care îi fusese atât de dor.

Îi prinse faţa între palme şi o sărută atât de puternic, atât de pasional, ca şi cum Apocalipsa ar fi venit în urma lor. O strâse în braţe atât cât îi permiteau oasele sale slăbite şi lacrimi fierbinţi brăzdau obrajii lui ca de hârtie.

-Connor, reuşi ea să articuleze după ce se slăbi din strânsoare, tu eşti?

-Eu sunt, LiMa, eu sunt. M-am întors acolo unde îmi e locul şi de unde nimeni nu va mai reuşi niciodată să mă ia. Am venit acasă, la tine… la noi. M-am întors în locul de unde am plecat şi de care mi-a fost atât de dor. Mi-a fost dor de tine, de mirosul tău, de parfumul tău. Mi-a fost dor să te iubesc.

În timp ce ei stăteau îmbrăţişaţi in micuţa gară de provincie, telefonul din buzunarul Lilianei suna încontinuu.

Lily se trezi un lac de sudoare, cu ochii plini de lacrimi. Fusese doar un vis, ca toate celelalte din ultimii doi ani. Numai că acesta părea atât de real, spre deosebire de celelalte, care nu erau decât umbre vagi, fără contur. Toate exprimau însă acelaşi lucru: dorinţa şi speranţa ei că el va fi găsit.

Telefonul de pe noptieră suna fără întrerupere. Lily se uită la ceas şi nevenindu-i să creadă că e ora 3 dimineaţa, răspunse somnoros:

-Alo?

-Doamnă Anderson, Stevenson va deranjează la ora asta atât de matinală. Vă rog să îmi acceptaţi miile de scuze…

-Detective, sper să ai un motiv foarte întemeiat ca să mă suni la ora asta, îi reproşă ea furioasă. Apoi se mai domoli şi îl întrebă cu vocea tremurândă: s-a întâmplat ceva?

-Doamnă, am o veste grozavă pentru dumneata…

-Ce anume? îl întrerupse ea nerăbdătoare, cu inima cât un purice.

-Soţul dumneavoastră…

-O, Doamne, murmură ea.

-Soţul dumneavoastră, domnul Connor Anderson, a fost găsit. ÎN VIAŢĂ!!!

film review: sherlock holmes

„Nothing escapes him.”

Un film foarte fain. n-am mai ras atat la un film de actiune de la „Pirates of the Craibbean”. Guy Ritchie reuseste sa imbine inteligenta legendara a lui Holmes cu cerintele publicului modern. daca ar fi respectat scrierile lui Sir Arthur Conan Doyle, ar fi iesit un film relativ plictisitor, cu un tip catalogat drept NERD si unul care incearca sa-l aduca pe linia de plutire.

Sherlock Holmes 2.1 sau varianta 2009 este insa un film care te tine cu sufletul la gura, plin de umor, actiune, aventura si bineinteles logica. hai si un strop de romantism, pe ici pe colo.

ideea e in felul urmator: un anume lord Blackwood ameninta sa instaureze o noua ordine mondiala. (stiti voi… povestile alea cu francmasoneria) pentru asta pune la cale un plan diabolic. holmes este cel care trebuie sa-l impiedice pe blackwood sa isi puna planul in aplicare. si de data aceasta binecunoscutul inspector il are alaturi pe cel mai bun prieten al sau, doctorul watson, aflat in pragul casatoriei cu mary.in peisaj apare si irene adler, singura femeie pe care holmes a iubit-o. in fine… totul e bine cand se termina cu bine.

ideea e ca mie mi-a placut. robert downey jr (care se intrece pe sine si arata de 10 ori mai bine ca acum 20 ani) si jude law la un loc. ce poti cere mai mult de la un film. actiune are, aventura la greu, umor nu mai zic (Sherlock Holmes: You’ve never complained about my methods before. / Dr. John Watson: I’ve never complained! When have I ever complained about you practicing the violin at three in the morning, or your mess? Your general lack of hygiene or the fact that you steal my clothes?), impuscaturi, batai, femei frumoase si fatale (irene adler = rachel mcadams) + toate ingredientele pentru a fi un succes. deja a fost nominalizat la GG (pentru cel mai bun actor – dupa cum spuneam).

next pt seara asta: Lord of the rings, extended edition 😀

mi-e lene

valeu, da ce lene ma incearca. am dormit ca fulga zilele astea,  am mancat pana am zis piua (si cantarul tot 50 kile arata – ba chiar aveam 52 inaite de sarbatori… e doobioasa treaba), am baut pana mi s-a aplecat. ca tot romanu’ de sarbatori.

azi mi-e asa de leneeeee =)). ca nici afara n-am indraznit sa ies. nici cana de cafea nu am dus-o la bucatarie. noroc cu maica-mea, ca se mai plimba prin casa sa adune dupa mine =)).

pe mine m-a prins anu’ nou cu sticla in mana (la ce altceva va puteati astepta din partea MEA? : )) ). asta inseamna ca va fi un an vesel. wuaaaaa =))) si daca am avut bani in buzunar (de fapt prin alte parti), inseamna ca voi avea parte de money tot anul? asa am avut si anul trecut si degeaba :-j. asta sa fie problema. first of all, i need a soulmate. restu sa vina dupa. 😀