eu cred

ca oricine are dreptul sa fie fericit, la un moment dat.

ei bine, se pare ca timpul meu nu a sosit inca. mai am de asteptat si de indurat pana atunci :-<.

tu stingi lumina?

azi, 27.03.2010, intre 20:30 si 21:30, e ora pamantului. intreaga lume stinge lumina. de la turnul eiffel la podul londrei si las vegas, marile orase si capitale vor sta 1 ora in intuneric.

macar atata lucru putem sa facem. pamantul nu este o resusursa inepuizabila, iar daca ne indreptam spre dezastru, va fi numai din cauza omenirii.

eu, personal, ma risc si string luminile pt 1 ora, desi sunt singura acasa :).

tu stingi lumina???

MUST SEE 2010

era si cazul pentru un MUST SEE list pe 2010. ordinea e aleatorie. se va updata pe masura ce filmele vor fi vazute, cu link catre fiecare review in parte

  • Clash of the titans – VAZUT
  • Iron Man 2 – VAZUT
  • Robin Hood – VAZUT
  • Shrek forever after –
  • The Twilight Saga: Eclipse –
  • Harry Potter and the Deathly Hallows –
  • Prince of Persia: The sands of time –
  • The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Treader

jurnalele vampirilor 2: lupta

sau cum sa devorezi 1 carte in 2 zile.

e prea captivanta pentru a determina dependenta. spre deosebire de amurg, unde se povesteste dintr-un unghi pur subiectiv, unde naratorul poarta ochelari de cal si nu vede decat din propriul punct de vedere, jurnalele vampirilor detaliaza, in planuri paralele, vietile si aventurile mai multor personaje, care la un moment dat se intersecteaza.

iubirea dintre elena si stefan este puternic pusa la incercare de sosirea lui damon, fratele acestuia, un tip sexy, frumos si demonic, intors in fell’s church cu un singur scop. dorinta lui de razbunare este din ce in ce mai puternica si se concentreaza asupra elenei. damon este dispus sa faca orice pentru a o face pe elena printesa intunericului, indiferent de pretul pe care aceasta trebuie sa-l plateasca, dar si cei din jurul ei.

astept cu nerabdare vol. 3, furia 😀

film review: shutter island

WOW! asta a fost replica mea dupa ce am urmarit filmul. nu sunt mare amatoare de filme psihologice, dar asta m-a lasat masca.

shutter island te tine cu sufletul la gura din prima pana in ultima secunda. pentru ca tot timpul se schimba ceva in firul actiunii si pentru ca mereu apar situatii neprevazute. incepe intr-un fel si se termina in cu totul alt fel. din acest motiv eu am inca multe semne de intrebare in ceea ce priveste filmul: e real? e in mintea lui? adevarul e undeva la mijloc.

povestea pare relativ simpla: doi agenti de politie ajung pe shutter island, o insula langa statul american massachusetts, unde functiona o inchisoare-ospiciu de maxima securitate (un soi de alcatraz) si unde ii tineau inchisi pe cei mai periculosi criminali in serie, pentru a investiga disparitia uneia dintre paciente.

lucrurile iau o intorsatura neasteptata cand uraganul loveste insula iar cei doi colegi se vad nevoiti sa petreaca acolo o noapte. incep sa descopere ca lucrurile nu sunt asa cum se vor a fi si cu cat se adancesc in misterele pe care insula le detine cu atat isi pun in pericol propria viata.

in concluzie, shutter island e un film care TREBUIE vazut!

8 martie

azi, cand e ziua celei mai gingase si mai iubite fiinte de pe lume, adica FEMEIA, zic si eu „la multi ani” fetelor, doamnelor si don’soarelor si mamelor.

si app… azi a fost baba mea… rece si trista… dupa sufletul omului :(.

film review: alice in wonderland

cine nu a citit, macar o data, in copilarie, „alice in tara minunilor”? cine nu a fost fascinat de aventurile micutei alice in taramul de poveste de dincolo de „the rabbit hole”?

ei bine, tim burton aduce tara minunilor in anul 2010. si cum altfel, daca nu cu actori de prima mana si universul tipic unui film semnat de el. culorile si fantezia burton-iana se imbina cu imaginatia lui lewis caroll si rezulta „alice in wonderland”, un film atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari. si pentru ca traim in era tehnologiei, formatul 3D si IMAX 3D era practic obigatoriu.

de fapt, in aceasta adaptare, alice, acum in varsta de 19 ani, se intoarce in tara minunilor, un loc pe care il vizitase si in copilarie, dar care i se parea doar un vis. in ziua reintoarcerii alice se afla la petrecerea propriei logodne cu un lord relativ tamp, idiot si uratzel. inainte insa de a da raspunsul, fata observa un iepure alb, imbracat in haina scurta, care se tot uita la un ceas si se grabea. urmarindu-l, ajunge in tara minunilor, unde se va reintalni cu vechii ei prieteni: omida albastra, palarierul nebun, gemenii tweedledee si tweedledum, iepurele de martie si pisica plutitoare. de aceasta data alice trebuie sa se alieze cu regina alba pentru a indeparta domnia tiranica a reginei rosii (aia care juca golf cu pasarile flamingo si aricii).

si cum sa nu fie filmul asta number 1 in box office cand actorii fac roluri de exceptie. mia wasikowska este o alice perfecta, johnny depp interpreteaza magistral rolul palarierului nebun (unele faze mi-au amintit de jack sparrow), helena bonham carter straluceste in rolul reginei rosii (personajele negative i se potrivesc manusa), matt lucas si ai sai gemeni tweedledee si tweedledum fac tot filmul iar anne hathaway pare rupta dintr-o poveste cu zane in rolul reginei albe, o fiinta delicata si blanda. pe langa asta se adauga bogatia de culori si de peisaje, personaje la fel de colorate si bineinteles efectul de 3d.

jurnalele vampirilor 1: trezirea

pana sa citesc „jurnalele vampirilor” aveam impresia ca twilight saga e cea mai tare poveste de dragoste imposibila intre o muritoare banala, aka Bella si un vampir super-frumos, pe nume Edward (sa stabilim clar si de la inceput: fac referire NUMAI la carti, unde edward cullen era de o frumusete rapitoare, nu la ce ne-a bagat pe gat catherine hardwicke, prin numirea in functie a lui robert pattinson).

care e faza cu „jurnalele vampirilor” si de ce a creat atata tam-tam? pai faza e cam asea: in septembrie o televiziune americana s-a gandit sa ecranizeze seria de romane a lui l.j. smith, iar serialul s-a dovedit a fi un imens succes.

despre ce e vorba: despre o iubire intre o muritoare si un vampir, de fapt un triunghi amoros, intre elena (cea mai populara fata din liceu – cumva opusul bellei), stefan (un vampir vechi de vreo 500 ani, frumos, bine educat si misterios) si damon, fratele lui stefan (un tip malefic, razbunator si sexy). ideea e ca firul povestii e atat de captivant, incat nu stii cand ai ajuns sa citesti juma’ de carte.

imi aduc aminte si acum interviul lui stephenie meyer in care spunea ca inspiratia pentru „twilight” a lovit-o in vis. eu cred ca mai degraba a dormit cu „jurnalele vampirilor” in brate. pentru ca asemanarile sunt izbitoare; „trezirea” a fost scrisa cu 11 ani inainte de isteria twilight. doar ca nu i s-a facut atata publicitate pentru ca atunci tinerii probabil ca erau mai cu capul pe umeri si puteau face diferenta intre realitate si fictiune si nu visau zi si noapte: BITE ME STEFAAAAN!!! sau BITE ME DAMON!!!

dupa cum spuneam, asemanarile dintre stefan si edward sunt izbitoare: ambii au fost transformati la 17 ani, puteau merge in lumina soarelui (edward era un fel de 2.1, pentru ca avea pielea incrustata cu swarovski.=)) ), ambii erau politicosi, niste gentlemani desavarsiti, erau foarte bine imbracati, frumosi, misteriosi, inebuniti dupa mirosul iubitei si mai ales: VEGETARIENI. si stephenie meyer se batea cu pumnii in piept ca ea a inventat prima vampirii care nu consumau sange uman :-j

acum, ca am citit si jurnalele vampirilor, vol.1, nu pot decat sa astept nerabdatoare pana saptamana aviatoare, sa imi iau si vol. 2, lupta si sa dezleg misterul.

iar serialul… MERITA!!! aia da distributie, aia DA vampiri (frumosi, aratosi si sexy), nu ce am primit in twilight si mai nou new moon

de martisor

in primul rand la multi ani MIE, si tuturor fetelor.

chiar daca afara e urat, primvara sa fie in suflet si asta e tot ce conteaza. martisorul sa va aduca tot ce vreti, tot ce va doriti.

eu, personal, nu mai privesc venirea primaverii cu asa ardoare. pentru ca 1 si 2 martie imi trezesc in minte amintiri nasoale si dureroase. la fel si 8. incerc insa sa privesc partea buna a lucrurilor, ca poate asa a fost sa fie. si poate asa e mai bine.

gata cu sentimentalismele ieftine, ca iar cad in butoiul cu depresii. vor veni si zile mai bune. 🙂