he is sorry…

erau amandoi intr-un loc retras, feriti de ochii curiosilor. paravanul in stil oriental ii despartea de restul lumii din cafeneaua aglomerata. intre ei nu era decat o masuta mica de bambus, o scrumiera goala si o vaza de portelan cu motive chinezesti, cu un singur bujor trandafiriu, ce raspandea un miros de primavara. era liniste. nici unul nu indraznea sa spuna ceva… tacerea dintre ei devenise atat de apasatoare, incat zumzetul cafenelei devenea din ce in ce mai strident.

ea isi plecase privirea, jucandu-se absenta cu incheietoarea bratarii in timp ce el o privea atent. nu observase lacrimile ce curgeau pe obrajii ei decat atunci cand ea incepu sa-i vorbeasca. ii adresa cuvinte grele, dure, pline de repros, pe care nici ea nu crezuse vreodata ca va apuca sa i le spuna. vorbele ei il loveau ca un bici, lasand in urma lor rani adanci, dar nu indraznea sa-i spuna sa se opreasca. ar fi inrait-o si mai tare. stia ca are dreptate. stia ca indiferent de ce ar fi spus sau ar fi incercat sa faca, ea avea dreptate. nu trebuia sa se fi purtat asa. nici el nu stia ce il doare mai rau: cuvintele ei, atat de amare, dar totusi meritate, sau faptul ca se ajunsese pana aici. nu isi dorise niciodata asta. nu voise sa-i faca rau. dar totusi o facuse. si acum isi primea pedeapsa. era constient de asta.

ochii ei, candva atat de frumosi, erau acum doua izvoare de lacrimi. ea se ineca in valul de cuvinte revarsate ca un tunet asupra lui si simtea durerea din glasul ei. dar nu putea spune nimic. vederea i se impaienjenea de lacrimile ce se iveau in ochii lui, dar acre nu voiau sa curga. simtea cum i se sparge sufletul in mii si mii de bucatele. o privea fix si incerca sa mai gaseasca in ochii ei ceva din ceea ce fusese candva. dar nu mai era nimic. doar durere. se simtea atat de mic… ar fi vrut sa se crape pamantul sub el si sa-l inghita. sa nu-i mai vada privirea ce il ardea pana in adancul inimii.

cand ea termina ce avea de spus el ramase la fel de nemiscat. capul i se invartea si nu mai putea gandi. se simtea sfarsit, sleit de puteri. dupa un moment de tacere, care i se paru un veac, reusi sa spuna, cu jumatate de glas, privind-o adanc in ochi: „Iarta-ma!”

nu stia daca asta isi dorea ea sa auda, dar atat putea rosti.

Reclame

5 răspunsuri la „he is sorry…

  1. Si l-a iertat? 😀 Eu il mai perpeleam putin ;)) daca tipa plangea inseamna ca inca mai existau sentimente…zic eu 😕

  2. si-a meritat iertarea, pentru ca, practic, nu prea era vina lui… era doar bantuit de fantomele trecutului. dar nu sunt impreuna 😦 dar ea inca spera ca se va intampla un miracol si se va intoarce 🙂

  3. i`m taking a wild guess: probabil se va intoarce fix cand pe ea nu o mai intereseaza…asa se intampla mereu :)) ori merita si atunci trebuie sa lupte sa-l primeasca inapoi, ori trebuie sa mearga mai departe si o sa se intoarca el…roata se intoarce mereu, dar nu cand am vrea noi sa se intample asta, din pacate :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s