Americanii si restul lumii

vreau sa va uitati atent la aceasta poza (nu, nu este luata de pe 9gag, este facuta de mine. din pacate nu a ajuns in trending/hot page 😦 )

da, aia 2 care au intrebat de ce sunt toti imbracati in alb sunt americani. nu e greu sa-ti dai seama. un singur popor bubuie de prostie si o mai si arata.

prosti oameni. prosti si fuduli. oameni ce sunt inca la stadiul de molusca, inca ma gandesc daca melc sau scoica. ma gandeam ca seamana mai mult cu niste meduze, dar ultimele sunt totusi mai evoluate, desi cam la fel de gelatinoase si scarboase.

a spune american prost este pleonasm prin urmare american destept este un oximoron. sunt ăi mai prosti oameni de pe suprafata pamantului. si nu, nu exagerez.

am de-a face cu ei 5 zile pe saptamana si cu tot felul de oameni. de la prosti facuti gramada pentru ca asa sunt ei pana la cretini aroganti cu aere de suă de nu le ajungi cu prajina la nas.

cand ii intrebi cum ii cheama ei iti spun username-ul. sau au nume de familie de te doare capul, avand in vedere adunatura de la americani, cand ii pui sa ti-l zica pe litere incep sa scuipe: A for alpha, B for brad etc.

nu exista american fara Mac Computer. e imposibil. pentru ei Windows’ul si produsele Microsoft reprezinta un efort pe care trebuie sa-l depuna zilnic pentru a-si indeplini sarcinile de la locul de munca. normal: pentru niste oameni cu IQ-ul lor, e companionul ideal. am intrebat-o pe una odata ce versiune de IE foloseste si a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton foarte iritat: „eu nu folosesc IE, folosesc safari. am un mac, stii?” asa si? daca un mac ce? crezi ca ma impresionezi? neah :-j. la fel si cu aifoanele. moama, ce sa vezi. NIMENI in lumea asta nu mai are iPhone. m-a luat unu la rost mai de mult ca eu de ce nu am iPhone, nu-mi permit sau ce? si i-am spus ca de 6 ani folosesc motorola si m-a intrebat ce e aia. companie americana ce produce telefoane. chiar printre primele companii 😀 si totusi, Defy +’ul meu e de 10 ori mai fain ca un aifon. aplicatii gratis, waterproof. ia baga un aifon in apa si vezi ce se intampla dupa 5 minute 😀

pe principiul prostul daca nu-i fudul parca nu e prost destul, tot ei se dau jmecheri. aronganta americanului n-o mai are nimeni. le vorbesti frumos si ei iti raspund in doi peri. ii intrebi cum ii cheama si ei iti spun cati ani au. eu cred ca sunt mai degraba retardati. prea mult fastfood tampeste

numesc fotbal aruncatul unui ou de strut cu mana iar ceea ce noi numim fotbal ei numesc soccer. wtf??? in fine, ce pretentii sa ai de la niste oameni a caror mancare nationala este hot dog-ul/hamburgerul, care cand se duc la Roma intreaba daca acolo exista mcdonald’s si kfc si care confunda parisul cu londra. ei habar nu au propria istorie/geografie. sa stie cate ceva despre europa e deja prea mult. pentru ca la orele de istorie/geografie/literatura, ei sunt mai preocupati sa invate despre trecutul glorios de 100 ani al statului in care se afla. da-o dracu de europă, ce ne trebuie? las’ k stim ca romania e in antarctica. sau poate pe langa india 😕  si ca pana acum au fost vreo 3 razboaie mondiale. si ca david beckham e american.

 

Perle de la Tech Support

avand in vedere ca romanica este noua indie in materie de outsourcing, ca doar deh, noi stim sa vorbim corect si alte limbi in afara de engleza (romanu stie si franceza, italaiana, spaniola, portugheza, germana, samd), a lucra ca tech support este demential. trecand peste programul destul de dificil si turele obositoare, e o meserie a naibii de faina. si asta pentru ca nu ma plictisesc. never. mai jos sunt doar cateva exemple: C = Customer, TS = tech support

  • C: nu pot sa intru in sistem, reseteaza-mi parola.
    TS: Poti sa te loghezi pe calculator? Nu. (reformulez) In windows poti sa intri? Nu. Bun. Noua parola e XXXXXXXX.
    C: Nu pot. imi spune ca am incercat de prea multe ori si e blocat (exprimarea specifica a aplicatiei)
    TS: Aham, nu poti sa te loghezi in aplicatia X.
    C: Da
    TS: bun, incearca parola XXXXXXXX (felicitari, ai obtinut o resetare de parola de domeniu pe gratis)
  • C: Nu pot sa accesez aplicatia X. nu stiu ce parola am.
    TS: parola pt aplicatia X este aceeasi cu parola de Windows.
    C: si cum pot sa-mi aflu parola de Windows? O stie cineva? Poti sa mi-o spui?
    TS: (deja amuzata teribil) este aceeasi parola cu care va logati in calculator
    C: este stocata la mine in calculator? cum pot sa o gasesc???
  • TS: Noua parola e 12345678
    C: Cu litere mici sau cu litere mari??? 😐
  • TS: Please go to My Computer
    C: Where is your computer???
  • C (dupa upgrade la Win 7 si Office 2010): da-mi codul de tehnician!!! (Incepem sesiunea remote, clientul agitat) vezi atasamentul asta?
    TS: da (un atasament intr-un email)
    C: cum il salvez la mine in calculator?
    TS: pai uite, click dreapta pe el –> save as si apoi il salvezi unde vrei
    C: ia mai fa o data, ca inainte nu era. si acum, vezi tabelul asta? cum adaug randuri noi?
    TS: selectezi cate coloane vrei si apoi dai click dreapta –> add rows
    C: vreau inapoi XP. Windows 7 asta nu e user friendly
  • C: Cred ca mi-am blocat contul. imi tot spune ca parola e case sensitive sau ceva pe acolo.
  • C: nu stiu daca stii deja, dar aerul conditionat de la etajul 2 nu functioneaza (hellău, ai sunat la tech support, nu la depanari)
  • C: (dupa ce a primit pe mail noua parola – auto retrieve function) Sunati-ma.  Ce ar trebui sa fac cu aceasta parola?
  • TS: pentru a va modifica detele de contact, va rog sa mergeti pe aaaaa.bbbb.com
    C: unde pot sa ma loghez pe aaaaa.bbbb.com???
  • C: toate subfolderele din inboxul meu au disparut.
    TS: daca faci click pe + din dreptul inboxului poti sa vezi folderele?
    C: cred ca au fost gremlinii. acum apar
  • C: va rog sa resetati parola lui XY si sa-mi trimiteti mie parola pe email, ca sa-l ajut cu aplicatia pentru are probleme in a intelege si a aplica procesul de parolare
  • C: voiam sa va anunt ca acea capsa prinsa in tastatura mea a iesit. puteti inchide ticketul
  • C: (via email) programul SISCO nu merge
  • C: (via email) va rugam sa aranjati inlocuirea unui monitor ce a fost furat azi noapte in timpul unui jaf
  • C: (via email) am avut un mic accident in dimineata asta si monitorul laptopului meu este crapat
  • C: (via email) hello @ll. puteti sa-mi confirmati ce vreti sa spuneti prin oamenii de la suport IT local?
  • C: am un iPhone care nu mai merge: stii ce e ala un iPhone? tu ai un iPhone?
    TS: da, stiu ce e ala un iPhone. nu, nu detin un iPhone.
    C: De ce nu ai un iPhone? nu iti permiti sau ce?
    TS: ba da, imi permit un iPhone, dar de 6 ani sunt utilizator Motorola
    C: ce e aia?
  • C: (american, desigur) de unde esti tu?
    TS: Bucuresti
    C: asta e in India???
  • TS: Buna ziua, multumim ca ati sunat la Helpdesk. Imi puteti spune numele si prenumele, va rog?
    C: nu le am cu mine acum si nu le stiu pe de rost
  • TS: ca va instalez imprimanta, trebuie sa ma conetez remote. duceti-va pe site-ul asta aaaaaaaa.com
    C: si aici ce pun, numele meu?
    TS: va cere un cod  de 6 cifre?
    C: nu inteleg ce vrei de la mine. o sa vorbesc aici la local
  • TS: ce versiune de IE folositi?
    C: eu nu folosesc Internet explorer, eu folosesc site-ul vostru
  • TS: ce browser folositi pt aplicatia noastra?
    C: browser? ce e aia browser? nu stiu ce vrei de la mine
  • unul din numerele noastre este asemanator cu al unei companii gen apa nova, diferenta e de doar 1 cifra
    TS: Buna ziua, multumim ca ati sunat la Helpdesk, cu ce va pot ajuta?
    C: am comandat si eu o toaleta acum ceva timp si nu a ajuns
    TS: doamna, ati sunat la numarul gresit, aici e tech support pentru compania X
    C: ce tech support domne, eu imi vreau toaleta!!!
  • TS: Buna ziua, multumim ca ati sunat la Helpdesk, cu ce va putem ajuta?
    C: am si eu probleme cu telefonul
    TS: ce model de telefon aveti?
    C: nu stiu, e vechi de 40 ani

va urma =))

 

Un post cu si despre caini vagabonzi

printre miile de probleme pe care le am cu societatea romaneasca (call me a sociopath if you like, I don’t give a damn fuck) cea mai mare nu este legata de taranizarea perpetua a poporului roman sau de indobitocirea grava a generatiilor viitoare. astea se pot remedia in timp, sau poate deloc. da nu conteaza. cea mai arzatoare problema a mea o reprezinta locuitorii patrupezi de pe strada, asa numitii caini vagabonzi.

s-a facut mare tam tam cand s-a votat (?) legea eutanasierii. s-au oparit la oua romanii iubitori de rasa canina. tiganeala maxima pe la TV, la dezbateri, etc. tipic romanesc. au sarit romanii ca eutanasierea NU este o solutie, ca sa-i castreze.

acum vin eu cu parerea mea, proprie si personala. castrarea NU este o solutie. ii oprim sa se mai inmulteasca. dar ce ne facem cu cei deja existenti, in numar alarmant, pe strazi??? eu, sincer, m-am saturat sa tot ocolesc cateva blocuri si strazi din cauza lor. din pacate nu stau la strada principala si am ceva de mers de la metrou pana acasa. iar la ora 11, cand ajung eu dupa tura de dupa amiaza, nu e chiar placut sa mergi cu morcovul cu tot cu iepuras si vanator din cauza lor. mai ales cand sunt stradute intunecoase, printre blocuri si cu masini parcate pe stanga si pe dreapta. m-am saturat sa dobor record dupa record la 50m sprint de la coltul blocului pana la mine la scara din cauza unor caini care latra si se reped la mine.

m-am saturat sa tot aud comentarii de genul „nu musca, nu face nimic”. sa mori tu. acum cateva luni, in iarna, mergeam la munca. in fata mea, pe strada, era un domn cu o fetita de maxim 4-5 ani. dintr-o data, un ditai dulaul apare de dupa o masina. fetita s-a speriat de el (si avea si de ce, animalul fiind mai mare decat ea) si a inceput sa tipe. cainele a inceput sa maraie si sa latre. cand tatal fetitei a inceput sa strige la el sa plece, cucoana de la toneta de ziare a inceput cu eterna replica: stati domne linistit ca nu ii face nimic. am boala pe oamenii astia. o boala incurabila. daca tin atat de mult la cainii fara stapan, sa-i ia la ei acasa si sa aiba grija de ei. sau sa-i duca in centre speciale. oriunde. numai sa nu mai stea pe strazi. altfel, o sa ajung sa-mi iau o pusca din-aia cu tranchilizante si o sa le administrez pana nu mai zic nici macar un ham. am ajuns sa nu-mi mai fie frica sa merg noaptea pe strazi de golani si betivi, ci de caini.

manca-le-ati coada cu purici cu tot!!!

Sensation – Ocean Of White review

Imagine

Yupeeee. Am asteptat ziua asta inca din decembrie, cand s-au pus biletele in vanzare.

la inceput am fost tare suspicioasa, avand in vedere teapa data celor cateva mii de cumparatori de bilete din august 2010. pretul biletelor a fost relativ accesibil, pornind de la 175 ron si pana la 240, exceptand biletele VIP.

M-am pregatit pt acest eveniment indelung si intens :)) in fiecare luna mai adaugam cate ceva pe must buy list. incet, incet, mi-am cumparat tinuta (pantaloni, tricou, mini-blazer si adidasi), mi-am achizionat accesoriile, l-am intolit pe frati-miu, samd.

Iata ca pe 21 aprilie a sosit si ziua cea mare. desi eram venita dupa aproape 5 ore de munca, am rezistat cu brio.

Nu stau acum sa povestesc ce si cum. poza de mai sus spune tot (p.s. nu este creatie proprie, all credits go to Cristi Mitrea). a fost un spectacol pe cinste, maret, plin de energie. un show de lumini, efecte speciale, coregrafie si sunet la cel mai inalt nivel. Lume buna (una e sa dai 40 lei pe bilet la Luciano si alta e sa dai aproape 200 la Sensation), loc sa te misti, organizare perfecta. au mai fost si cateva uscaturi pe aici, pe colo, dar nu suficiente cat sa-mi strice seara, asa cum reuseau toti taranii de pe la evenimentele Mission sau si mai grav, Liberty Parade (apropo, la LP asta spunem pas. dupa bataia de joc de anul trecut, anu asta poa’ sa-l aduca pe insusi Tiesto. mergem la TMDW, la Armin :D)

Punctele forte ale serii au fost luminile, efectele pirotehnice, coregrafis, dar mai ales MUZICA. nici ca se putea mai bine. the one and only Pete Tong a avut un set de exceptie, Fedde le Grand, un veteran al acestui eveniment, a incins atmosfera cu Coldplay – Paradise (Fedde le Grand remix) si Tiesto – Somebody I used to know si a facut un haos general. Multi, inclusiv eu, l-au plans pe Eric Prydz. Mi-as fi dorit sa aud Personal Jesus sau Proper Education, dar Mauro Picotto a fost la inaltime si chiar fain. taman bine ca a trimis acasa pe toti lesinatii dupa comerciale si au ramas doar iubitorii genului. Apoi a fost Hardwell. si ATAT!!! omu a pus un trance demential, a facut sala sa cante Love comes again. Pe ce pune Tiesto mana, om il face (vezi Avicii).

Partile proaste au fost sonorizarea (Romexpo nu e renumit pt asa ceva), jetoane insuficiente, oameni putini la punctele de servire si coada de la WC. tipic romanesc :)). pizdipoance putine, poate ca erau in partea ailalta de ring :)) cocalari si mai putini :))

m-am simtit ciudat cand am intrat in sala si era toata lumea in alb. oricum, tinutele au variat de la rochie de mireasa la fusta de voal si sutien sau de la costum alb de ginerica la bluze cu de puta madre (se putea sa lipseasca???) si pantaloni 3/4 si maieu :-j

acestea fiind spuse, asteptam Sensation 2013 la bucuresti si la anul avem in plan sa mergem la Tomorrowland ❤

p.s. m-am uitat dupa el toata seara. urasc asta!

p.p.s. a se vedea in poza de mai jos imbecilitatea americanilor obisnuiti cu rihanna si festivalurile lor de cacat

Imagine

It’s broken… again :|

Imagine

E greu. E al naibii de greu sa mergi mai departe cand inima e facuta bucatele. Am incercat sa o cos si sa o lipesc, sa o fac sa fie intreaga din nou. Degeaba. Singurul lucru pe care l-am realizat a fost sa o umplu de cicatrici urate. Si sa o ranesc in fiecare zi, sa o fac sa planga cu lacrimi de sange.

Niciodata nu mi-am imaginat ca poate sa doara atat de mult sa iubesti pe cineva. Sa iti doresti din adancul sufletului sa fie langa tine si sa incerci sa umpli golul lasat in suflet cu orice amintire. Dar acest lucru doare. Cel mai mult ma doare ca nu pot face nimic sa dreg situatia asta. Sunt legata de maini si de picioare de o forta mai puternica decat mine, o forta care ma impiedica sa pot face ceva. Orice. E ceva acolo, mai presus de mine, care ma tine in loc si nu ma lasa sa imi indeplinesc scopul. Ori de cate ori mi-am propus sa imi alin, cat de putin acolo, durerea si dorul, ceva mi se intampla.Ceva rau.

Cine a spus ca ochii care nu se vad se uita a avut dreptate, Nu am fost eu cea care a uitat. Eu am fost cea care isi amintea fiecare frantura de conversatie, fiecare loc, fiecare gest. Eu am fost cea care si-a dorit si care isi doreste, mai mult decat orice pe lumea asta, sa se intample o minune. Eu am fost cea care a sperat si spera ca totul va reveni la normal. Ca va fi bine. Speranta moare ultima. Sau o data cu mine.

Ironia sortii. Eu scriu despre povesti de dragoste. Povesti furtunoase, pline de pasiune, dar cu final fericit. Nu o pot scrie pe a mea. Pentru ca este inca in desfasurare, e dureroasa si nu are happy ending. Are doar un drum presarat cu spini si gropi, un drum sinuos si intunecat, fara lumina calauzitoare. Fara curcubeu sau soare dupa furtuna.