It’s just my name

It’s not the memories. It’s not the time we have spent. It’s not the kisses or the holding hands. It’s not the beautiful moments. Those are gone. Forgotten.

It’s all about my name. A name that you will have to say for the rest of your life. It’s my name that you will whisper in your intimate moments. It’s my name you will shout when you are angry. It’s my name you will coo when you will lay in bed at night. It’s my name you will call each and every single day.

But it’s just that. Just my name.

Not me.

Be my Valentine?

How about NO!!!

Sa ma pish pe sarbatoarea voastra de cacat! Bucurestiu` e plin de retardati plini de speranta ca vor fute si ei ceva in seara asta, fie chiar si tubul de la hartia igienica.

E full de iubareti care nu au timp tot anul sa-si rezolve iubitele sau de labe triste in plina cautare de pi*** ieftine.

Nimic nu s-a schimbat fata de anul trecut. E un status-quo de care mi-e cam frica sa ma despart.

Dar lasa… ei sa fie sanatosi, ca sa vezi in noiembrie cum creste subit populatia Romaniei.

Daca as fi baiat, as zice „manca-mi-ati p***”, dar sunt o doamna si zic „manca-mi-ati celulita de pe fund!”

Azi e meci, joaca Steaua. Asa imi petrec eu seara.

Futere placuta!

 

P.S. Conform „cercetatorilor” cu tzatze mari, sunt invidioasa.

 

here we go again…

eu cazut iar in butoiul cu depresiuni. (stiu ca se spune depresii, dar incerc si eu sa-mi mai ridic moralul de cacat din ultimele zile/saptamani).

ma simt ca un dos… de maimuta, elefant sau ce mai vreti voi. am o stare de-mi vine sa-mi trag palme si sa ma arunc de la etaj.

sa fie perioada asta de vina? nush. sa fie visele urate ce au revenit? iar nush… de fapt, nici macar eu nu stiu ce mama dracului am si cum sa ies din porcaria asta.

sunt dezamagita… rau! si ma simt cateodata ultimul om de pe lume… atat de mica si neinsemnata incat vreau sa cresc peste noapte… poate asa mai remediez din problema.

cum spuneam… asteptari mari aduc dezamagiri si mai mari.

ca curu’

I am hollow

And so he left… forever.

With no goodbye. He left and he took a part of me, a part I don’t think I’ll ever find again or replace.

And now I am again as I used to be. Empty, alone and brokenhearted.

I am hollow.

 

 

oh well…

mda… starea mea zen a durat FIX o zi. adica de joi seara pana vineri. si asta pentru ca vineri a fost 8 Martie iar eu nu am primit decat bobo. nu ca as fi materialista, zic bodaproste si pt astea, dar totusi m-ar fi bucurat mai mult 1 buchet de frezii 😀 si ar mai trebui mentionat si faptul ca vineri m-am facut praf… iar 😀

NU MAI BEAU!!! cred ca asta am spus de fiecare data cand mi-a fost rau =)) ei bine, am o varsta :)) si parca nu mai intra Corona ca acu 4 ani 🙂 de ce oare am baut? dunno… insert memory card =))

de fapt, stiu! am baut pentru ca imi e dor de gabi. a bagat ala niste melodii de imi venea sa plang si sa ma urc in primul avion spre UK. melodii pe care obisnuiam sa rupem cluburile si care mi-au adus atatea amintiri frumoase

am baut pentru ca imi e greu sa merg inainte cu capul sus. pentru ca imi e greu sa privesc in fata fara sa clipesc de 10 mii de ori, pentru ca nu imi vine a crede. am deja sufletul facut praf si inima mea e sparta in mii de bucatele. momentan sunt lipite cu scotch si e cam instabila improvizatia asta a mea. pe zi ce trece scotch-ul asta incepe sa cedeze si iar o sa revin la starea initiala. adica zob.

am baut pentru ca imi e frica sa iubesc din nou. stiu ca sunt lame si coward, dar sincer, dupa ce m-am fript cu supa de 3 ori, suflu si in inghetata. imi e frica sa dau frau liber unui sentiment atat de cunoscut… pentru ca stiu ca nu o sa fie bine 😦 stiu ca o sa sufar, ca de obicei. si pe zi ce trece, pierd din ce in ce mai mult teren si mi-e dor de el si uite asa o iau de la capat cu indragosteala de care imi e atat de frica. si imi e frica sa ii zic ce simt deep inside, pentru ca stiu ca n-o sa iasa asa cum vreau eu. o sa fie urat… urat de tot. ochii care nu se vad se uita iar eu oricum nu ma pot cobori la nivelul celor din jurul lui. si asta pentru ca demnitatea mea o ia razna iar pulsul imi creste ca o racheta cand il vad inconjurat de fiinte parsive si pupincuriste. cred ca in momentul ala scot flacari pe nari, dar prefer sa tac  si sa inchid ochii (mai degraba sa ii dau peste cap) decat sa stiu ca l-am suparat. am mai trecut 1 data prin starea asta de rahat, tot din cauza acestor printese minunate si numai eu stiu cat am plans si am tras ca sa aduc situatia pe linia de plutire. si stiu ca si lui ii e frica de mine, din cauza debitului meu verbal si comportamentului meu oarecum agresiv atat fata de el cat si fata de altii. sincer, e doar un mecanism de aparare… ar fi trebuit sa invete asta pana acum 🙂 ar trebui sa stie ca nu ii voi face niciodata nimic rau… pentru ca stiu foarte bine cum e sa te doara si cum e sa fii ca la pct anterior.

am baut pentru ca iar am irosit o dorinta… firul meu de martisor e inca in copacel, dar stiu sigur ca mi-am irosit dorinta… adica… aveam altele mult mai importante pe cap, da asta era cea mai arzatoare si era musai sa fie pusa :)))

am baut pentru ca altceva mai bun nu aveam de facut. si pentru ca sunt o fiinta daramata, din toate punctele de vedere 😐

I really wish…

I really wish HE could see it.544526_472683699446354_65659329_n

I really wish he could see beyond my fake smile and my big and loud mouth.

I really wish he could see all the sorrow that lies behind my green eyes.

I really wish he could see that I care for him more than I ever wanted or thought about it.

I really wish he could understand why I do all those crazy shits.

I really wish he could SEE ME.

I really wish he could love me.

yup… broken again

rahat! FIX asta imi trebuia acum.

sunt terminata fizic, psihic si sentimental. sentimental eram oricum tot timpul, deci no big deal.

faza e ca se intampla lucruri dubioase. lucruri la care nu ma asteptam si care m-au cam dat peste cap.

pe de-o parte, nici eu nu mai stiu ce sa cred si in ce sa mai cred.

sa le luam pe rand. au revenit visele dubioase. FUCK!!! timp de cateva luni am avut si eu un somn linistit, cand nu prea ma preocupa mare rahat. mda. viata e o curva. si cred ca ma uraste. la modu grav. nu-i nimic, sentimentul e reciproc. de vreo cateva saptamani insa, mai precis de la sf lu noiembrie, au inceput dubioseniile. ori am un creier STUPID ori nu stiu ce cacatul suprem se intampla cu mine. deci, ca asa e frumos sa incepi propozitiunea, in noaptea de Sf Andrei, cand  se zice ca pe cel pe care-l visezi, ala iti e sortit (10 minute ras de voie =)) ) iete ca aparu un hombre. nu era cine ma asteptam eu sa fie, avand in vedere ca in ultimii 2 ani eram obisnuita cu o alta mecla. frumos, la 4 ace, in camasa/pulover alb si zambind. si se uita la mine. semn bun, am zis. situatiunea noastra nu era prea roza. era chiar cacanie in dungi. si se imputea pe zi ce trece. la un moment dat, iesea fum negru. au venit sarbatorile, au trecut, acelasi rahat. de craciun, de revelion, fatza si fizicul lui la mine’n vis. da mie mi-a cerut voie sa fie acolo??? ce cauta asea neinvitat? de boboteaza, hop iar. ba frate, da n-are ce face acasa? da nu e obosit in fiecare zi de la atata umblat teleleu pe la mine prin creier? si macar de m-as gandi la el. deci clar… am nevoie de un nou subconstient. unu care sa-mi dea sa visez pajisti verzi si unicorni. nu prea cred ca se poate, dar trecem pe wishlist. de atunci, cam 1 data la 2 nopti, hop individul. bananaie prin visele mele. nu prea zice el mare lucru, ca n-are loc de gura mea mare, dar face niste gesturi care ma lasa paf! si ma trezesc asemenea unei oi bete si nu prea inteleg ce se intampla. si acum intervine DUBIOSUL 😐 se cam adeveresc 😮 😮 :-o. unele in totalitate, altele partial. si imi dau seama ca vita, dupa o senzatie din-aia cretina de deja-vu. dar se intampla numai partile alea mai putin misto. alea faine, fereasca sfantu’! avand experienta individului trecut, stiu sigur ca astea sunt gandurile/sentimentele/dorintele lui. dar eu? pe mine nu ma intreaba nimeni daca vreau? se pare ca nu, deci trecem la randul urmator. ––-> aici se incheie capitolul „terminata sentimental”

treaba pe la munca e cam jegoasa. atmosfera e foarte apasatoare, asemenea momentului inainte de furtuna. cand e cald de transpiri 10 kile si in aer pute a ploaie si a umed. eh, cam asa e pe la noi. se mananca toti de cur, se parasc unii de altii pe la sefime, unii au aere de sef si uite asa. mirobolant. tocmai ce i-am descoperit pe radoi si aneliu in varianta feminina. pfoai! imi doresc acum sa am o superputere si sa opresc timpul, ca in X-Men, sa le dau bot in bot. sa le rup vreo 3-4 dinti, ca sa nu mai aiba zambetul ala stupid pe fata. dar apoi imi aduc aminte ca o sa fiu concediata pentru asta si ca nu merita sa pierd un loc de munca pentru 2 ciulini. unii, in special unele, se hormonesc zilnic si cand deschid gura ma apuca greata, de mi-e sila sa mai stau fara muzica. hai sa atragem atentia si sa ne bagam in seama prin cacaturile si tampeniile ce ne ies pe gura. bleah! imi vine sa vars numai cand ma gandesc. si tocmai ce am bagat un sandwich imens cu bunatati. sa fie de capul lor  ––-> aici se incheie capitolul „terminata psihic”.

am obosit. am inceput sa ma resimt dupa atatea ture de noapte si program futut la greu. ma dor toate. oase, stomac, ficat, picioare, maini si mai ales CAPU’. durerile devin din ce in ce mai intense si nu vreau sa ma panichez, dar incep sa ma gandesc la ce-i mai rau. stau deja cu sabia lui damocles deasupra capului. nu mai vreau pastile, internari, etc.  ––-> aici se incheie capitolul „terminata fizic”

NU MAI POT!!!