some love and shit

some of the shit below really defines me, as a human being

You’ll never realize the importance of something or someone until it’s gone 🙂 – suck it, sucker!

Sometimes people put up walls, not to keep others out, but to see who cares enough to break them down – try a bit harder… the walls are cracking 🙂

It’s amazing how someone can break your heart, but you still love them with all the little pieces. – ihim… 2 fucking years!!!

If I could give you one thing in life, I would give you the ability to see yourself through my eyes, only then would you realize how special you are to me… – or to give you the power to see the world as it really is. OPEN YOUR EYES!

The worst feeling you’ll ever feel is sitting next to the person who means the world to you knowing that you mean nothing to them. – been there, felt that 😐 and I kind of feel it again.

„you never really stop loving someone. you just learn to try to live without them” – and it’s quite cool

If you love someone tell them… because hearts are often broken by words left unspoken. – I still regret this 😦

I can’t make you love me,want me,or understand me..All I can do is hope that someday you will – and it better be sooner, `cause I’m losing my patience

every time she laughs she hopes he’s watching… not so that he sees she’s happy but that maybe… just maybe he’ll fall for her smile just as hard as she fell for his… – hooooly shiiiiiiiiiiiiiiit!

The hardest thing to do is watch the one you love loving someone else. – the most painful feeling ever 😐

One day your going to look back and say, Damn that girl really did love me… – and I do hope it’s soon, bastard!

I know I have a heart because I feel it breaking. – and the sound is like a thunder 😐

I really wish…

I really wish HE could see it.544526_472683699446354_65659329_n

I really wish he could see beyond my fake smile and my big and loud mouth.

I really wish he could see all the sorrow that lies behind my green eyes.

I really wish he could see that I care for him more than I ever wanted or thought about it.

I really wish he could understand why I do all those crazy shits.

I really wish he could SEE ME.

I really wish he could love me.

yup… broken again

rahat! FIX asta imi trebuia acum.

sunt terminata fizic, psihic si sentimental. sentimental eram oricum tot timpul, deci no big deal.

faza e ca se intampla lucruri dubioase. lucruri la care nu ma asteptam si care m-au cam dat peste cap.

pe de-o parte, nici eu nu mai stiu ce sa cred si in ce sa mai cred.

sa le luam pe rand. au revenit visele dubioase. FUCK!!! timp de cateva luni am avut si eu un somn linistit, cand nu prea ma preocupa mare rahat. mda. viata e o curva. si cred ca ma uraste. la modu grav. nu-i nimic, sentimentul e reciproc. de vreo cateva saptamani insa, mai precis de la sf lu noiembrie, au inceput dubioseniile. ori am un creier STUPID ori nu stiu ce cacatul suprem se intampla cu mine. deci, ca asa e frumos sa incepi propozitiunea, in noaptea de Sf Andrei, cand  se zice ca pe cel pe care-l visezi, ala iti e sortit (10 minute ras de voie =)) ) iete ca aparu un hombre. nu era cine ma asteptam eu sa fie, avand in vedere ca in ultimii 2 ani eram obisnuita cu o alta mecla. frumos, la 4 ace, in camasa/pulover alb si zambind. si se uita la mine. semn bun, am zis. situatiunea noastra nu era prea roza. era chiar cacanie in dungi. si se imputea pe zi ce trece. la un moment dat, iesea fum negru. au venit sarbatorile, au trecut, acelasi rahat. de craciun, de revelion, fatza si fizicul lui la mine’n vis. da mie mi-a cerut voie sa fie acolo??? ce cauta asea neinvitat? de boboteaza, hop iar. ba frate, da n-are ce face acasa? da nu e obosit in fiecare zi de la atata umblat teleleu pe la mine prin creier? si macar de m-as gandi la el. deci clar… am nevoie de un nou subconstient. unu care sa-mi dea sa visez pajisti verzi si unicorni. nu prea cred ca se poate, dar trecem pe wishlist. de atunci, cam 1 data la 2 nopti, hop individul. bananaie prin visele mele. nu prea zice el mare lucru, ca n-are loc de gura mea mare, dar face niste gesturi care ma lasa paf! si ma trezesc asemenea unei oi bete si nu prea inteleg ce se intampla. si acum intervine DUBIOSUL 😐 se cam adeveresc 😮 😮 :-o. unele in totalitate, altele partial. si imi dau seama ca vita, dupa o senzatie din-aia cretina de deja-vu. dar se intampla numai partile alea mai putin misto. alea faine, fereasca sfantu’! avand experienta individului trecut, stiu sigur ca astea sunt gandurile/sentimentele/dorintele lui. dar eu? pe mine nu ma intreaba nimeni daca vreau? se pare ca nu, deci trecem la randul urmator. ––-> aici se incheie capitolul „terminata sentimental”

treaba pe la munca e cam jegoasa. atmosfera e foarte apasatoare, asemenea momentului inainte de furtuna. cand e cald de transpiri 10 kile si in aer pute a ploaie si a umed. eh, cam asa e pe la noi. se mananca toti de cur, se parasc unii de altii pe la sefime, unii au aere de sef si uite asa. mirobolant. tocmai ce i-am descoperit pe radoi si aneliu in varianta feminina. pfoai! imi doresc acum sa am o superputere si sa opresc timpul, ca in X-Men, sa le dau bot in bot. sa le rup vreo 3-4 dinti, ca sa nu mai aiba zambetul ala stupid pe fata. dar apoi imi aduc aminte ca o sa fiu concediata pentru asta si ca nu merita sa pierd un loc de munca pentru 2 ciulini. unii, in special unele, se hormonesc zilnic si cand deschid gura ma apuca greata, de mi-e sila sa mai stau fara muzica. hai sa atragem atentia si sa ne bagam in seama prin cacaturile si tampeniile ce ne ies pe gura. bleah! imi vine sa vars numai cand ma gandesc. si tocmai ce am bagat un sandwich imens cu bunatati. sa fie de capul lor  ––-> aici se incheie capitolul „terminata psihic”.

am obosit. am inceput sa ma resimt dupa atatea ture de noapte si program futut la greu. ma dor toate. oase, stomac, ficat, picioare, maini si mai ales CAPU’. durerile devin din ce in ce mai intense si nu vreau sa ma panichez, dar incep sa ma gandesc la ce-i mai rau. stau deja cu sabia lui damocles deasupra capului. nu mai vreau pastile, internari, etc.  ––-> aici se incheie capitolul „terminata fizic”

NU MAI POT!!!

now i’m really pissed off

am incercat din rasputeri sa imi tin nervii sub control in ultimii 2 ani, sa nu mai ajung la spital si la alte complicatii din cauza problemelor de sanatate. ma gandeam eu ca sunt prea zen ca sa fie pe bune.

am tacut, am inghitit si am acoperit o gramada de prostii si cacaturi, sa nu fiu o paracioasa nesimtita. mda… daca esti bun, esti luat de prost. UNDE MAMA DRACULUI O FI FOST MINTEA MEA???

acum sunt chiar enervata. sictirita si pornita rau! nu mai iert si nu mai uit nimic. nu mai acopar pe nimeni si nu mai tolerez absolut nici o greseala! taxez si eu asa cum si altii m-au taxat pe mine. si atunci, vai de viata si de curu’ lor. dar o sa am grija sa taxez pe fata si sa arunc acid FIX in freza, nu sa infig pumnal prin spate si sa parasc in spatele usilor inchise.

mai presus de toate, sunt scorpion. si VAE VICTIS! apele mele proprii si personale sunt foarte tulburi. dar cu cei din jur incerc sa ma scald in ape limpezi, ca daca ar fi sa priveasca vreunu in sufletul meu sau sa-mi citeasca gandurile, ar fugi mancand pamantul. sunt zodie de apa, iar apa stinge focul si distruge pamantul, daca vine in forta. sa ii fereasca Cel de Sus pe cei care-mi vor fi in cale, cand se va dezlantui infernul. apa e viata, dar e si moarte. si daca se si aliaza cu aerul, sa vezi atunci furtuna.

si totusi doare

mda… am avut o incercare de a lasa trecutul in urma si de a-mi vedea de drum. am incercat sa blochez totul si am acceptat noile provocari ale vietii. a fost OK. pana azi. ce o fi fost in capul asta mare si sec al meu, nu stiu (si spun asta pt ca atunci cand fac vreo prostie, gen azi, ajung la concluzia lu frati-miu si anume ca sunt cap sec). tocmai ce imi suturasem niste rani foarte adanci si tocmai incepeam sa ma bucur DIN NOU de viata. si trebuie sa recunosc… in ultimul timp, mai ales de cand mi s-a dat cu spray de gandaci, am vazut lucrurile altfel… mi-am dat seama ca, asemenea lui juliette din serialul Grimm (cine se uita, stie despre ce vorbesc), imi dispare o anumita imagine din minte. yup… HIS FACE! yeeey… cam era cazul, sau cel putin asa credeam eu. iau 10 cu felicitari la capitolul asta: cand vreau, sufar de amnezie, adica imi induc aceasta boala si ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. totusi, cred ca mi-am castigat dreptul de a fi fericita. l-am castigat prin lacrimi, durere si suferinta, nu desfacandu-mi picioarele pt primul prost, desi stiu ca asta e remediul pt despartiri (sa fie de capul altora).

tocmai ce eram eu ca o floricica, hlizindu-ma si facand misto de colegi (in special de cineva care a mancat 7 banane intr-o zi, intr-un lame attempt to quit smoking =)) ) ia uite ce ma zgarma pe mine acolo unde nu intra lumina, adica in cur, sa stalk-uiesc lume. si atunci m-a lovit ciocanul lui Thor (io nu stiu la ce va ganditi voi, dar eu vorbesc strict dpdv mitologic). atunci a inceput avalansa de amintiri dureroase si de sentimente naspa. in cateva minute am retrait toate chestiile nasoale de anul trecut, cand credeam ca o sa se prabuseasca cerul pe mine. si de ce? pt ca sunt o proasta, d-aia! pt ca ma las prada amintirilor si pt ca, spre oroarea mea, inca ma mai doare. la dracu! la dracu cu el si cu toata dragostea din lume!!! de ce oare ma complic? pt ca nu pot sa stau fara sa ma scarpin in cap cu degetele de la piciorul stang si pentru ca pot sa iert, dar nu sa uit. naspa… pt mine.

si acuma… sa ma implic iar intr-o relatie… parca stau in dubii… am deja sufletul facut praf si inima bucatele… dar pe de alta parte, imi e dor sa am pe cineva langa mine… singuratatea doare si am platit inzecit si insutit greselile trecutului…

sapt trecuta, la nunta, aproape am prins buchetul. l-am atins, dar cand a ricosat din mainile mele, am vazut o chestie roz vaaaaajjjt pe langa mine aaaaaand it was gone. dar totusi, am pus mana pe buchet. nu ca as vrea sa ma marit, dar poate ca asta e un semn ca vor veni si zile mai bune pt mine.  si cateodata am un zambet tamp si idiot pe fata si nu stiu daca sa ma bucur sau nu.

avertisment pt cine va avea curajul sa accepte un emotionally disordered like me: you break my heart, I cut your balls!!! ca sa vada cum e sa traiesti cu sentimentul ca iti lipseste ceva. mwahahahaha.

Vine vara, rau imi pare

cand eram mici ne invatau o poezea tare draguta: vine vara bine-mi pare, in gradina am o floare… sau asta era cu ploaia 😕 never mind :))

dintr-o data a venit caldura. i mean, really scumbag weather. sapt trecuta umblam cu geaca pe mine si imi inghetau mainile si acum deja e vreme de sandale/slapi si balaceala. seful ne-a impus summer dress code. adica fara rochii de plaja la munca =))

partea cea mai nasoala nu e valul de caldura care ne-a pocnit, ci efectele lui. mai pe scurt, au inceput romanii sa se imputa!!! pfoai doamne! cred ca o sa cer numai ture de noapte, avand in vedere Cernobilul din metrou de la ora 1 si 5 dupa amiaza si chiar si la 6 dimineata :|.

daca traiam intr-o tara unde apa e scumpa, gen grecia, italia sau anglia, intelegeam. la noi s-a impamantenit obiceiul taranesc de a face baie o data pe sapt sau la sarbatori. hai, pe mamaie de la tara o inteleg. saraca nu are apa curenta, a avut un picior rupt si operat si abia isi  poate cara o sticla de apa de baut. cei de la oras nu au nici o scuza sa puta in halul asta. ii vezi oameni intoliti, la costum si diplomat si cand se apropie de tine o iei la fuga.  muncitorii de pe santierele de contructii sau gunoierii sunt parfum. aia macar nu circula cu ratb/metrou. si cand prin piele le mai iese si berea la 2l sau coniacul ieftin baut cu o seara inainte, e modul perfect de a incepe ziua.

la mirosul de levantica si iasomie al concetatenilor se adauga si cel al strazilor. gunoiul se ridica o data la 2 zile, ca doar deh, de unde bani, gunoaielor neridicate li se dau foc, cantinele si restaurantele arunca resturile/laturile in plina strada si „uita” sa mai spele, samd.

ne taranim pe zi ce trece. si e trist. ar trebui sa fim o capitala europeana, nu un oras de imputiti!!! in curand cred ca voi face o campanie gen „sustine folosirea deodorantului!”. ma bag chiar si la strans fonduri pt cumpararea de deodorante/sapun si sa le impart pe gratis nespalatilor din metrou. am dreptul la o calatorie civilizata si confortabila. pentru ca platesc bani grei la stat pt asta!!! si am tot dreptul sa-i spun agentului de paza sa-l dea jos pe X-ulescu, pt ca PUTE!!! stiu ca e jenibil, dar eu nu am de gand sa-mi nenorocesc ficatul, si asa in piuneze, pt niste oameni certati cu apa si sapunul. din pacate sunt din ce in ce mai multi.

trist 😐

Un post cu si despre caini vagabonzi

printre miile de probleme pe care le am cu societatea romaneasca (call me a sociopath if you like, I don’t give a damn fuck) cea mai mare nu este legata de taranizarea perpetua a poporului roman sau de indobitocirea grava a generatiilor viitoare. astea se pot remedia in timp, sau poate deloc. da nu conteaza. cea mai arzatoare problema a mea o reprezinta locuitorii patrupezi de pe strada, asa numitii caini vagabonzi.

s-a facut mare tam tam cand s-a votat (?) legea eutanasierii. s-au oparit la oua romanii iubitori de rasa canina. tiganeala maxima pe la TV, la dezbateri, etc. tipic romanesc. au sarit romanii ca eutanasierea NU este o solutie, ca sa-i castreze.

acum vin eu cu parerea mea, proprie si personala. castrarea NU este o solutie. ii oprim sa se mai inmulteasca. dar ce ne facem cu cei deja existenti, in numar alarmant, pe strazi??? eu, sincer, m-am saturat sa tot ocolesc cateva blocuri si strazi din cauza lor. din pacate nu stau la strada principala si am ceva de mers de la metrou pana acasa. iar la ora 11, cand ajung eu dupa tura de dupa amiaza, nu e chiar placut sa mergi cu morcovul cu tot cu iepuras si vanator din cauza lor. mai ales cand sunt stradute intunecoase, printre blocuri si cu masini parcate pe stanga si pe dreapta. m-am saturat sa dobor record dupa record la 50m sprint de la coltul blocului pana la mine la scara din cauza unor caini care latra si se reped la mine.

m-am saturat sa tot aud comentarii de genul „nu musca, nu face nimic”. sa mori tu. acum cateva luni, in iarna, mergeam la munca. in fata mea, pe strada, era un domn cu o fetita de maxim 4-5 ani. dintr-o data, un ditai dulaul apare de dupa o masina. fetita s-a speriat de el (si avea si de ce, animalul fiind mai mare decat ea) si a inceput sa tipe. cainele a inceput sa maraie si sa latre. cand tatal fetitei a inceput sa strige la el sa plece, cucoana de la toneta de ziare a inceput cu eterna replica: stati domne linistit ca nu ii face nimic. am boala pe oamenii astia. o boala incurabila. daca tin atat de mult la cainii fara stapan, sa-i ia la ei acasa si sa aiba grija de ei. sau sa-i duca in centre speciale. oriunde. numai sa nu mai stea pe strazi. altfel, o sa ajung sa-mi iau o pusca din-aia cu tranchilizante si o sa le administrez pana nu mai zic nici macar un ham. am ajuns sa nu-mi mai fie frica sa merg noaptea pe strazi de golani si betivi, ci de caini.

manca-le-ati coada cu purici cu tot!!!