here we go again…

eu cazut iar in butoiul cu depresiuni. (stiu ca se spune depresii, dar incerc si eu sa-mi mai ridic moralul de cacat din ultimele zile/saptamani).

ma simt ca un dos… de maimuta, elefant sau ce mai vreti voi. am o stare de-mi vine sa-mi trag palme si sa ma arunc de la etaj.

sa fie perioada asta de vina? nush. sa fie visele urate ce au revenit? iar nush… de fapt, nici macar eu nu stiu ce mama dracului am si cum sa ies din porcaria asta.

sunt dezamagita… rau! si ma simt cateodata ultimul om de pe lume… atat de mica si neinsemnata incat vreau sa cresc peste noapte… poate asa mai remediez din problema.

cum spuneam… asteptari mari aduc dezamagiri si mai mari.

ca curu’